de ma chair

aş vrea să vă dăruiesc
câte puţin din carnea mea
ca să prindeţi mai multă
putere şi forţă
de a rezista
de a lupta pe mai departe cu viaţa
aş vrea să vă dăruiesc...
şi voi să trăiţi
şi să fiţi fericiţi
chiar dacă eu nu prea pot
şi nu contează pentru mine
chiar nu contează deloc
că poate o să rămân
doar un schelet
pe care după aceea
va trebui să-l aruncaţi
fiindcă nu va mai avea carne, şi inimă
pe mine asta nu mă interesează
important e că
măcar pentru o scurtă perioadă
am putut să vă hrănesc
şi să vă fac, măcar un pic, fericiţi

păcatele mele

ştii,
am atâtea păcate
mari
încât toată viaţa
dacă m-aş căi
cred că tot nu le-aş putea spăla

păcatele mele
sunt ca ploaia
caldă de vară
care cade la Dumnezeu
strop cu strop
dat totuşi vin de sus
de unde
cerul plânge

ştii,
n-o să-mi pot uita
niicodată păcatele
şi promit
îţi promit
că o să încerc
să păcătuiesc mai puţin

era frumos

ce frumos era
când eram studenţi
aţi aminteşti?
eram tineri
eram frumoşi
şi cântam
aveam o energie
şi o vitalitate
dezarmante
nimic nu le rezista
şi, ştii,
atunci puteam zbura
până departe
până aproape de Dumnezeu
eram tineri
eram frumoşi
şi miroseam a flori de primăvară
şi,
mai presus de toate,
eram îndrăgostiţi

pe cine interesează?

pe cine interesează că eu sufăr
sau că tu suferi?
pe cine interesează
că nu mai poţi
că te simţi terminat şi la propriu
că n-ai putere să mai rezişti
că toată energia şi viaţa
ţi se scurg încet-încet
din suflet şi din vene
şi ca mâine-poimâine
o să pleci
fără, poate, să fi lăsat nimic în urmă
pe cine intereseză?...
şi pe cine interesează
că tu sau eu
nu mai credem în iubire
deşi scriem despre ea
şi avem convingerea
că iubirea nu există
sau, cel puţin, pentru noi nu
pe cine interesează?...
sincer, nici pe mine,
în ultima vreme
nu mă mai interesează.

odă tastaturii mele ...:))

simt că dansez pe tastatură
pe tastatura mea amărâtă
asta mică şi urâtă
şi murdară
şi albă
şi rea uneori
cu mine
este tot ce am mai de preţ
pe lângă scris
fără ea nu aş mai fi eu
rândurile mele
sunt rândurile vieţii mele
cuvintele mele
sunt cuvintele vieţii mele
odată cu ele
simt că trăiesc
şi îmi dansez
astfel
propria viaţă

În memoria tatălui meu, Gheorghe Constantin Ionescu

Dragă tată,
mi-e foarte dor de tine, tată...
unde eşti tu, tată?
în ce lume? în ce lumi?
ştiu, tată
niciodată nu ţi-am mulţumit
pentru tot ce-ai făcut pentru mine
iar acum e prea târziu
dacă mă crezi,
să ştii că te iubesc foarte mult
şi toată viaţa te voi iubi, mereu!
tată,
când erai acolo, în comă
conectat la aparate
cu o lacrimă în colţul ochiului
la ce te gândeai, tată?
ce voiai, tată, să ne spui
şi n-ai apucat?
ce, tată?
că legea-i dură, dar e lege,
că vei merge la Dumnezeu şi
că ne vei veghea de lângă sfinţi?
răspunde-mi, te rog, tată!...
de ce, tată, s-a întâmplat aşa?
de ce, tată, a trebuit să ne părăseşti?
nu ţi-e milă de noi, tată?
unde eşti, tată?...
de ce n-ai mai putut trăi,
când iubeai atât de mult viaţa?
de ce te-ai supărat atât de tare pe noi?
suferim mult, tată, după tine,
suferim, tată,
şi să ştii, dragul meu tată,
că ne e foarte dor de tine.

Pictură de Tizian

Mamă,
eşti ca o pictură de Tizian
un pic frumoasă
un pic bună
un pic rea
un pic blândă
un pic calmă
un pic serioasă
un pic tristă
un pic copil
un pic matură
un pic încăpăţânată
un pic rezistentă
un pic ridată
eşti câte un pic din toate
şi un pic mai mult:
eşti mama mea.

Pământ selenar

lui acg

viaţa noastră merge înainte
viaţa noastră nu stă pe loc
viaţa noastră împreună
continuă
şi e
ca un strop
de pământ selenar
e frumoasă ca Luna
viaţa noastră împreună

pentru viitorul meu soţ, cristian gabriel

eşti dulce ca mierea
şi ai pielea fină ca laptele
lângă tine veşnicia
are miros de mir

am cunoscut prinţul pe un cal alb

când eram mică mică
mică mică de tot
am copilărit într-o comună din judeţul Giurgiu
pe nume Găujani
la bunica mea din partea mamei, Tudora
care acum din păcate numai e
acolo, la ţară
viaţa decurge altfel
cu multe flori în grădină
cu meri şi peri înfloriţi primăvara
şi plini de roade în pârg
cu pepeni de cules prin august cu tot familionul
cu apă de la cişmea
cu câmpii de iarbă verde sau de porumb
vorba lui Blaga, acolo chiar s-a născut veşnicia
iubitul meu din copilărie
după care eram leşinată
(asta era pe când aveam vreo 7-8 ani)
se numea Florentin Tătaru
locuia pe uliţa principală
şi era un băiat senzaţional de frumos
înalt, slab, brunet
şi cu o culoare a ochilor foarte specială
un fel de albastru-violet
eram topită după Florentin
şi până şi numele lui mi se părea extraordinar
la vârsta aia a inocenţei absolute...
şi m-a cucerit atunci când a trecut pe uliţă
prin faţa casei noastre
călare pe un cal alb
era atât de frumos, era aproape Făt-Frumos...
iar love-story-ul nostru, ca să glumesc
a constat în faptul
că la un joc care nici nu-mi mai amintesc cum se numea
mi s-a părut că mi-a dat de înţeles că mă iubeşte
şi că vrea să mă scoată pe mine în mijlocul celorlalţi copii
ca şi cum aş fi iubita lui
dar el, de fapt
chiar avea o iubită, pe nume Nina
şi ea drăguţă
de aceeaşi vârstă cu el
cu care eram prietenă
şi fireşte că pe ea a scos-o la joc
iar eu, acum, la rândul meu
sunt scoasă în horă de iubitul meu, pe nume Cristi,
cu care mă voi căsători anul viitor
şi fireşte că pentru mine acum
el este prinţul meu pe un cal alb
(chiar dacă nu prea seamănă cu Florentin
fiindcă, ce să-i faci, n-au toţi bărbaţii
au ochii violeţi
dar nici prea departe nu e...:))
vă pup!

iertati!

se spune ca a gresi este omenesc, dar a persista in greseala este prostie. invatati sa iertati si sa iubiti, ca Dumnezeu este Dragoste, Speranta, Incredere si Sacrificiu.

Va pup,
Lary.

despre puterea tamaduitoare a rugaciunii

buna!

as vrea sa le marturisesc tuturor cititorilor acestui blog, multi dintre ei prietenii mei sau amiciii mei sau cunosintele mele, ca, din propria-experienta de viata, nimic nu este mai puternic si mai benefic pentru un om decat Dumnezeu pentru ortodocsi, decat Dumnezeul nostru al tuturor, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si toti sfintii, si puterea tamaduitoare a rugaciunii. Zilele trecute mi/a mers foarte prost fiindca am impresia ca ma hotarasem s/o iau de la inceput in viata dar cred ca pe o cale gresita, datorita sentimentelor mele pentru cineva. Insa ieri noapte n/am dormit deloc, de fapt doar un pic, si am stat si m/am rugat, asa rau cum imi era, si Domnul nostru Iisus Hristos, Maicuta Domnului, Sfantul Ciprian / care pazeste oamenii de vraji, Preacuvioasa Maica Parascheva,Preacuviosul Parinte Alexie ocrotitorul casatroiei, Sfantul Nectarie ocrotitorul sanatatii si toti sfintii parca mi/au luminat inima si mintea sa vad realitatea asa cum e, ca un unicorn mitic din poveste, ca si eu sunt tot un corn ca si iubitul meu Cristian Gabriel, si m/au ajutat sa iau cele mai bune decizi. Ne putem, asadar,tuga oriunde in biserica si in casuta noastra daca credem cu adevarat in ce spunem cand ne rugam si in sfantul la care ne rugam. eu va recomand rugaciunile inimii care m-au ajutat sigur pe mine suta la suta rugaciunile Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste/ma pe mine pacatosul, pacatoasa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu la fel, Doamne Maica Domnului si toti sfintii la fel, Doamna Maica Domnului si toti sfintii asparati/ma si paziti/ma si pe mine pacatoasa si familia mea aici spui numele tuturor pacatosilor din casa ta sau cei dragi tie. De asemenea, Tatal nostru puteti zice o data pe zi, eu il spun de doua ori, dimineata si seara, ca si Psalmul 50 pentru iertarea pacatelor sau Crezul de obicei la nevoie, care se gasesc in orice carticica de rugaciuni cumparata de la biserica. Eu cred ca de asta n/am clacat inca nervos cu totul, ceea ce nu doresc nimanui, nici dusmanilor mei. Sunt convinsa ca Dumnzeu e atat de bun incat va va ajuta si pe voi ca si pe mine! Si mai poti spune sanatate si ajutor prietenilor nostri. eu, cel putin, asa ma rog pentru voi toti... va pooop, cu drag, lary.

sunt un pescăruş

sunt un pescăruş
iarna pe nisip
la marginea mării
sunt un pescăruş rănit
cu aripa frântă
care vrea să zboare
dar simte uneori
că nu mai poate
zbura mai departe

sunt un pescăruş
rănit
pentru totdeauna
dar acest pescăruş
are ceva mirific
are încă o aripă
vie
chiar prea vie
de la Pasărea Phoenix
şi învie mereu
şi iarăşi şi iarăşi
din propria-i cenuşă

se ridică tot singur apoi
şi se luptă până zboară din nou
şi zboară
tot zboară
mai departe
pe drumul destinului său...

Larisa-Magdalena Ionescu

zbor

am prins nişte aripi să zbor
şi nu-i uşor
deloc
fiindcă dacă voi zbura
ărea departe
mi-e frică
că nu mă mai întorc înapoi
aşa că voi zbura
până la Dumnezeul meu
şi atât

luna

lună, tu, stăpâna mării
ce-ţi reverşi lumina peste mine şi casa mea
lună nouă, lună plină
prietena mea pe viaţă
o tu, lună luminoasă
suntem la fel de singure şi neînţelese
cu razele tale mângâi singurătăţi şi iubiri
o tu, lună, ca un platou de cristal
te iubesc atât de mult
însă atunci când mai iese şi soarele, din când în când
eu plec, fiindcă merg să mă odihnesc puţin

visul

Weekend-ul acesta voi citi într-o agora publică câteva creaţii ale mele in calitate de scriitoare aflată la debut, moment la care va invit cu drag să îmi fiţi alături. Vă voi ţine la curent cu ziua, ora şi locul. Până atunci, trebuie să fac ce ştiu eu mai bine în viaţă: să scriu. Aceasta este o nouă poezie a mea, care sper să vă placă. Cu drag, Larisa.

Visul

în jurul tău e o magie
ai chip de aur pe hârtie
în jurul tău e un mister
e o lumină din eter
e-un box de sentimente vii
e-un strop de rouă de pe vii
e-un vis frumos e-un vis sublim
e o iubire de pe drum
dar ce păcat, şarmante prinţ
că poate totuşi tu cam minţi
şi ce păcat, şarmante domn
că visul meu e doar în somn...

Despre frumuseţea feminină

În multe din interviurile mele, realizate de-a lungul celor peste 12 ani de presă, am discutat cu multe vedete în adevăratul sens al cuvântului doamne, actriţe, cântăreţe, pictoriţe, scriitoare etc. despre eternul feminin, despre ce îi trebuie unei femeie să fie frumoasă, deşi natura nu i-a oferit un corp sau un chip senzaţional. Chiar de curând, marea Stela Popescu şi la fel de marea Ilinca Tomoroveanu, ca şi draga mea Tania Popa (de care mă simt foarte legată sufleteşte, fiindcă ne-am cunoscut în urmă cu mulţi mulţi ani) mi-au confirmat ceea ce ştiam demult: că frumuseţea vine din interior. Că unei femei, pentru a fi frumoasă, nu-i trebuie decât mulţumire de sine şi de viaţa ei, armonie psihică, sănătate fizică, linişte şi echilibru în viaţa personală, referindu-mă aici la relaţia cu iubitul sau soţul, dar şi cu familia - părinţi , copii, prieteni, şefi, cunoştinţe, colegi etc. E foarte bine, şi asta am învăţat de la regretatul meu profesor de actorie Gheorghe Teaşcă de la Casa de Cultură Nicolae Bălcescu a sectorului 4, situată pe Strada 11 iunie, acolo unde activam pe vremuri sperând să devin actriţă, iar acum lui îi calcă pe umeri un foarte bun actor tânăr, Andrei Teaşcă, fiul său (îl puteţi vedea la Teatrul Nottara şi la alte mari teatre bucureştene), îmi spunea domnul Teaşcă, de fapt ne spunea tuturor amicilor, mă rog, prietenilor de la acel club de teatru de amatori, că trebuie să ţii cont, şi în meserie, şi în viaţă, de un principiu al lui Confucius: să-ţi armonizezi inima cu mintea şi cu realitatea înconjurătoare. Dacă reuşeşti să-ţi construieşti un mod logic de gândire, fiindcă sistem mi se pare prea mult spus, poate numai marii filozofi au sisteme foarte clare în minte, deci dacă ai nişte principii în cap şi mai încerci şi să te ţii de ele, eeste tot posibilul să reuşeşti. La asta mă refer când o ţin îăntr-una cu vorbele mele preferate, despre care am scris în piesa mea de teatru, intitulată "Poveste", vorbe de duh pe care mi le spunea regretatul meu tată: "Dura lex, sed lex" - legea-i dură, dar e lege, şi Trebuie să ştii să învii mereu ca pasărea Phoenix din propria cenuşă. Întotdeauna, cum se spune, în orice parte proastă este şi una bună, şi e indicat să vezi cupa plină a paharului. Dacă doriţi să mai citiţi despre frumuseţea feminină, vă recomand cu mare căldură articolele Doamnei Lucia Ivănescu, redactor-şef al săptămânalului Independent, despre mari femei frumoase şi viaţa lor, cum au fost, de exemplu, prea devreme dispăruta Prinţesă a Inimilor Lady Di, Jackie Kennedy, Maria Callas şi multe altele, accesând www.independent-al.ro. Vă poopic dulce!

Despre gandirea pozitiva

Imi spunea mai demult, cand aveam mare nevoie, parintele meu duhovnic, Ioan Toma, de la Biserica de pe Strada Panselelor din Berceni, ca, pentru orice om, ajuta foarte mult principiul de viata Faci ce ai chef cand ai chef. Acest lucru ajuta cel mai mult, in opinia mea, pe toti oamenii care au o problenma sufleteasca, iar orice doctor psiholog sau pshitiatru roman va va spune ca multi romani sufera de aceasta problema. Solutia cea mai buna a gandirii pozitive este aceasta, in opinia mea: Fii liber(a) si fa ce ai chef cand ai chef, iar daca nu ai chef in momentul respectiv, asteapta sa iti vina pofta de asa ceva oferindu-ti un moment de relas, in care sa iti incarci bateriile cu micile tale placeri, care sunt de fapt fericirea vietii, fiindca fericirea aia uriasa nu cerd ca o poate avea nimeni. Revenind, spunea, desi iubitul meu nu e de acord cu ideea asta, acesta e un alt principiu al meu, spunea Dalai Lama ca, indiferent cat ar fi de ocupat, un om trebuie sa isi ofere, pe zi, macar cateva momente, daca nu ore, de singuratate, pentru a medita la problemele sale sau pentru pur si simplu a stat linistit, el cu sufletul lui si cu ideile lui. In rest, cine este credincios, si as recomanda credinta din punctul meu de vedere, trebuie ca fiecare sa se roage cel pentru binele lui si al familiei lui, ca mare este puterea lui Dumnezeu. Recomand celor interesati sa citeasca si articolul Vindecari miraculoase din saptamanalul Independent www.independent-al.ro. In rest, fara excese! Sanatate si s-auzim de bine!
Cu drag, a voastra prietena, Larisa.
P.S. Nu inteleg de ce nu primesc niciun comentariu la niciun text, dar in fine, poate imi dati si voi un semn ceva...

Despre iubirea adevărată

Pentru că mulţi dintre noi, inclusiv eu, recunosc, avem uneori probleme de "corason", ca să glumesc, şi ne îndoim în unele momente despre sentimentele noastre adevărate, vreau să vă scriu acum puţin despre un lucru care m-a frământat întotdeauna în tumultuoasa mea viaţă, şi care cred că frământă pe mulţi oameni: ce este, ce înseamnă iubirea adevărată? De altfel, acesta mi-aş dori să fie subiectul unei viitoare mele cărţi, după piesa de teatru pe care am scris-o, şi care aşteaptă în această perioadă rezultatul concursului Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara. În opinia mea, aşa cum nimic nu e perfect, nici iubirea perfectă nu există, iar Iubirea aceea cu i mare, iubirea ideală, se întâlneşte numai în artă, fiindcă în realitate lucrurile stau altfel. Sigur că fiecare visează la jumătatea lui de măr cum se spune, sigur că toţi visăm la asta, şi mi se pare şi normal, numai că trebuie să facem foarte foarte clar diferenţa dintre vis şi realitate. În general, nimic nu este perfect, nu este ideal pe acest pământ, ci numai în ceruri, nici o femeie şi nici un bărbat, şi care atare nicio iubire dintre cei doi (care doar în mod ideal, în fantezie, în imaginaţie, pot fi personaje mitice, magice, de poveste, şi despre asta voi scrie cred, dacă-mi ajută Dumnezeu să fiu sănătoasă, în cartea mea care se va numi, probabil, "Unica şi unicornul"). Aşadar, noi ca atare fiind imperfecţi, fiindcă aşa suntem prin esenţă noi, oamenii, imperfecţi, atunci şi relaţiile noastre sunt imperfecte. Ba lipseşte una, ba lipseşte alta, nu poate fi totul frumos sau minunat 100 la sută, sigur că la unii proproţia e mai mică, iar la alţii mai mare, iar nemulţumirile sunt pe măsură. De asta, cred, există în multe opinii ideea că într-o relaţie, întotdeauna unul iubeşte puţin mai mult pe celălalt, iar acesta puţin mai puţin. Realitatea este că nu trebuie să visăm deloc la cai verzi pe pereţi, aşa cum sunt tentate multe femei, şi aşa cum, recunosc, am visat şi eu destul la viaţa mea, ci să luăm lucrurile aşa cum sunt exact ca-n viaţă: iubirea înseamnă prezenţa celuilalt lângă tine, iubirea înseamnă sărutările lui, cuvintele sale frumoase, gesturile sale tandre, grija sa faţă de tine, susţinerea sa atât cât de mult poate, dar, fireşte, şi relaţia sexuală. Fără aceasta, nicio dragoste nu va fi total împlinită, fiindcă sexul este lăsat şi el de la Dumnezeu, şi nu numai pentru a face copii, fiindcă a trecut demult moda aia, ci pentru a-ţi face plăcere. O femeie sau un bărbat, de îndată ce s-au culcat cu cineva şi nu mai sunt virgini, îşi încep viaţa sexuală, care trebuie să continue, chiar dacă nu mai e cum era pe vremuri, să te căsătoreşti virgin, fiindcă vremurile nu mai sunt ca altădată, ci au evoluat, iar noi, generaţia mea cel puţin, trebuie să recunoaştem că nu mai suntem, de ceva vreme, deloc copii... Bine, să nu cădem nici în extrema cealaltă, mult întâlnită, practicată în ziua de azi, în care totul se bazează pe sex, neexistând niciun sentiment, ci totul se rezumă la sex şi bani. De fapt, astăzi, femeile, tinere, şi nu numai, îşi vând practic corpurile pentru a putea trăi. Ceea ce, sincer, eu aş judeca puţin, fiindcă dacă ar munci puţin mai mult, şi şi-ar bate capul tot puţin mai mult, poate n-ar mai recurge la prostituţie. În fine... Revenind, iubirea este când simţi că dragostea ta este împărtăşită, când cel de lângă tine face sacrifcii pentru tine, când simţi că vrea să îţi fie aproape, şi încearcă din răsputeri acest lucru. Fiindcă doar a visa la cineva nu înseamnă nimic. Şi, de asemenea, este foarte posibil, este şi aceasta o variantă, ca, deşi iubeşti pe cineva, acea persoană să te trateze cu un refuz - din cauza principiilor sale de viaţă, sau din cauză că nu te iubeşte, sau din cauză că, chiar dacă te iubeşte, nu poate fi cu tine, în acel moment, sau poate niciodată. Cam asta. În rest, vorba lui Mircea Radu: Iubiţi-vă mult! Fiindcă, aşa cum Dumnezeu este numai Dragoste, şi doar El este Iubirea infinită, noi suntem datori să ne construim atât cât putem de mult clipele noastre din viaţa noastră alături de o perosoană lângă care putem să fim, care ne iubeşte şi noi o iubim, şi trebuie să ţinem cu dinţii, dacă avem norocul să o găsim, de această relaţie. În rest, numai bine!
P.S. Când apare cartea, vă ţin la curent! Deocamdată n-am încă răgazul de a o începe, deşi vă promit că mă voi strădui.... :)) Vă pup!

enjoy!

viaţa este atât de grea
încât mă întreb şi eu cum de mai trăiesc
cum de mai respir
cum de mai pot să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat
cum de mai pot să iubesc
viaţa e jungla zilei de azi
dar şi a celei de mâine
am ajuns să trăim parcă într-o junglă
nu în România
o fi oare aşa peste tot?
am ajuns nu să invidiem binele celuilalt
ci mai puţina lui suferinţă
eram într-un club de pe la Batiştei într-o seară cu iubitul meu
şi nişte prostituate, una chiar la vreo 50 de ani
au dansat bezmetice pe melodia "Hope of Deliverance"
a lui Sir Paul Mc Cartney
şi a fost aşa, ca o uşurare pentru ele, chiar ca o eliberare
am ajuns nu doar să ne batem joc unii de alţii
ci să dorim răul altuia mai abitir ca niciodată
împotriva oricărei morale creştine
şi a oricărei religii
dar şi să ne dorim până şi răul nouă
aşa, ca să nu mai suferim
Dar nu! până aici!
Sinuciderea nu este o soluţie
niciuna!
suferinţa conduce la deprimare
iar depresia e împotriva unui ritm normal de viaţă
trebuie să ne căutăm propriile legi şi să le urmăm
să nu mai fim atât de stresaţi, nervoşi şi încrâncenaţi
nu contează ce am fost, ci ce vom fi din această clipă înainte
nu uitaţi că viaţa e frumoasă, unică şi trece repede
iar Dumnezeu e mare şi bun
şi poate va ieşi o luminiţă şi pe strada noastră
eu, cel puţin, aşa sper
şi nu uitaţi că fericirea există
şi e într-o pâine sau într-un zâmbet sau într-un pahar de vin
ca în "Felicita" a lui Al Bano şi Romina Power
http://www.youtube.com/watch?v=Q0wZQbK938Y enjoy!

muzica

muzica ne mângâie sufletele
în serile reci de toamnă
şi în nopţile grele de iarnă
muzica ne uneşte
muzica ne înalţă
în ea ne regăsim pe noi
cu durerile noastre
cu bucuriile noastre
cu tristeţile noastre amare
sau cu iubirile noastre pierdute
andy williams can t take my eyes of off you
al bano şi romina power felicita, liberta
the platters the great pretender
lynn anderson rose garden
mărioară de la gorj (ia la neica vreo doi zloţi/şi nu te iubi cu toţi)
tiziano ferro rosso relativo
righteous brothers unchained melody
andrea bocelli vivo per lei (la musica)
în muzică trăim
din muzică visăm
muzica e sfântă în sufletele noastre

condamnarea la nefericire

nimic nu e atât de frumos
pe cât ar trebui să fie
nimic nu e atât de perfect
pe cât am merita
şi parcă şi Dumnezeu
ne mai uită uneori puţin
nimic nu e la fel
cu ceea ce pare a fi
în sufletul nostru lumea e tristă
această lume e bătrână
mai tristă chiar decât noi şi nu-i pasă
un fost prieten cântă
altundeva unul scrie o poezie
în altă parte unul cântă la pian
dar orizontul e departe
aparenţa e altceva decât esenţa
şi iluziile nu sunt deloc realitate
parcă suntem condamnaţi la nefericire
dar speranţa moare, totuşi, ultima
speranţa noastră de iubire
speranţa noastră de mai bine


http://www.youtube.com/watch?v=t-idDbIfGvw&feature=related

Come with me to the sea of love

http://www.youtube.com/watch?v=-qhRhuNOjgU

vino cu mine la marea dragostei
acolo unde nu e frig
acolo unde nu e ceaţă
acolo unde soarele răsare
întotdeauna de dimineaţă
pe plaja goală şi nisipul fierbinte
unde vântul adie molatic
ne vom ţine îmbrăţişaţi
şi ne vom uita la valuri
aşa ca în eternitate
îmi vei spune cât de mult mă iubeşti
şi eu te voi săruta
ca şi cum toată lumea
ar fi a noastră
vom fi ca doi zei în Olimp
acolo la marea dragostei
marea dragostei noastre

Pentru Cristian Gabriel Alionte

TE IUBESC

Te iubesc cum un orb iubeşte lumina
cum un nou-născut îşi iubeşte mama
cum Poetul iubeşte cuvintele
cum compozitorul iubeşte sunetele
cum iubesc stelele norii
ziua soarele, noaptea luna
picăturile de ploaie trandafirii
cum trecutul iubeşte prezentul
cum azi îl iubeşte pe mâine
cum sirenele iubesc apa
iar gâzele florile,
te iubesc aşa cum eşti
şi sper că şi tu mă iubeşti

Pentru acg

te-aş fi iubit pe-un câmp cu flori
te-aş fi iubit de Sărbători
te-aş fi iubit când este ceaţă
te-aş fi iubit de dimineaţă
te-aş fi iubit aşa cum eşti
dar te iubesc că mă iubeşti

"O luptă-i viaţa"

şi dacă toţi nu ne-am lupta
oare ce şanse-am mai avea?
şi dacă nu ne-am chinui
am putea su-pra-vie-ţui?
de ce, Tu, Doamne-ai dat durere?
de ce atât amar şi fiere?
de ce nu ai lăsat pe lume
doar dragoste şi vorbe bune?
de ce atâta duşmănie
când nu ai bani nici de chirie?...
dar viaţa merită trăită.
deci: să ne bucurăm de clipă!

Frumusetea

http://www.youtube.com/watch?v=O0Sx5lbVlQA&NR=1

In memoriam Nicu Constantin: “Pe cartea mea de vizită nu scrie decât un singur cuvânt: OM!…”


Frumuseţea nu se dobândeşte
Frumuseţea se câştigă
Dragostea nu se dobândeşte
Dragostea se câştigă
Talentul nu se dobândeşte
Talentul se câştigă
Norocul nu se dobândeşte
Norocul se câştigă
Viaţa adevărată se şi dobândeşte
Dar se şi câştigă…

Regrete

Sunt toate lucrurile pe care aş fi putut să le fac
Sunt toate răsăriturile din mare pe care le-aş fi putut vedea
Sunt toate poveştile de iubire pe care le-aş fi putut trăi
Sunt toate rândurile pe care le-aş fi putut scrie
Sunt toate cărţile pe care le-aş fi putut citi
Sunt toate rugăciunile pe care le-aş fi putut rosti
Sunt tot ce ţi-aş fi putut spune ţie şi nu ţi-am spus
Sunt tot ce aş fi putut ajuta şi n-am făcut-o
Sunt tot ce aş fi putut evita şi n-am reuşit
Sunt ce aş fi fi putut ierta şi am omis
Sunt toate acestea la un loc
Dar bine că sunt
Şi poate că nu e timpul pierdut…

Energie pozitivă


În ziua de azi, trebuie să ne luptăm foarte mult pentru a ne încărca bateriile, pentru a ne putea umple, măcar pentru doar câţeva ore, de energie pozitivă, care să ne ajute la a fi noi în formă şi la a-i putea ajuta şi pe cei dragi nouă. Mi-au trimis foarte multe pps-uri frumoase Doamna Lucia Ivănescu, redactor-şef al săpămanalului “Independent” (la care sunt şef de pagină de Cultură - dacă sunteţi curioşi, accesaţi vă invit www.independent-al.ro), şi Doamna Mirela Tulei, contabil la noi. Din care am învăţat, aşa, de-a valma, sau una peste alta, că o femeie, care este, cum se spune, gâtul de la capul bărbatului, trebuie să ştie foarte multe şi să se lupte foarte mult. Şi pentru ea, şi pentru soţul ei, şi pentru copilul lor, şi pentru mama ei, şi pentru mama lui, pentru taţii lor dacă au etc., pentru poziţia lor socială, pentru succesul lor împreună ca şi familie, dar şi separat, pentru confortul familial, pentru bani, pentru gospodărie etc. etc. Este o luptă continuă, după cum spunea Victor Hugo - La vie este une lutte, l’homme est un lutteur, iar George Coşbuc la noi – O luptă-i viaţa, deci te luptă!… Mai ales pe acest an de criză, mulţi dintre noi – şi aş spune, din păcate!, că majoritatea – ne luptăm pentru pâinea de fiecare zi şi pentru plata facturilor curente. Este foarte greu, repet, este foarte foarte greu. Să sperăm că la anul Dumnezeu ne va ajuta şi nu va mai fi chiar aşa…. Dar totuşi soluţii există. Şi dacă nu-ţi merge bine în ziua respectivă, şi dacă n-ai bani sau te simţi nasol, ieşi şi plimbă-te. Aşa, lela, de unul-una singură. Am făcut azi un drum lung şi am luat-o puţin prin aer liber. Am stat pe băncile din staţii – noroc că Primăria a pus băncuţe în majoritatea staţiilor, am fumat o ţigară, şi m-am uitat la lume. Oameni drăguţi, oameni cu probleme, însă oameni calmi, şi unii dintre ei pozitivi. Aşa cum a fost, de exemplu, portarul de la Sala Palatului de la intrarea de lângă Casa de Bilete, care m-a îndrumat drăguţ şi zâmbitor către Biroul de Presă al Festivalului Enescu (apropo, să mergeţi, ca să vă destindeţi), iar apoi m-a lăsat să iau şi un pahar de apă de la bidonul Cumpăna de la intrare de la el, de la Sala Palatului. Pahar de apă rece pe care nici nu ştiţi ce mare plăcere mi-a făcut să-l beau în parcul cu floricele de lângă bisericuţa de la Sala Palatului, într-o după amiază caldă cu soare, pe o mare oboseală de după nişte zile grele… Mare noroc am avut cu acest portar, fiindcă nu e nimeni obligat să fie atât de drăguţ, şi mare noroc şi cu bătrânica din faţa mea de pe băncuţă, care semăna cu una dintre regretatele mele bunici, cea din partea tatălui, şi care stătea şi privea senină, când la mine, când la doi tineri - puţin cu handicap - care stăteau o bîăncuţă mai încolo. Fiindcă mi-am dat seama că uneori chiar e bine să mai stai aşa şi să mai pierzi vremea, şi să mai priveşti, şi să nu uiţi că mai sunt şi oameni buni pe lumea asta… Şi chiar mulţi, destul de mulţi oameni buni. Care te fac să vezi că se merită să trăieşti, şi chiar nu eşti deloc singurul!…

http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related

Voi continua “periplul muzical”, ca să-i zic aşa, cu celebra (asta e vorba lui Cristi, cel din poză :)) melodie a regretatei Edith Piaf “Je ne regrette rien”. (Textul acesta ca şi cel cu “A Toi” mi le inspiră el, aşa cum, că să vă mărturisesc sincer, şi poeziile tot el mi le inspiră. Şi, ca să fiu şi mai sinceră, şi cărţile la care lucrez - am terminat o piesă de teatru, care se numeşte “Poveste”, şi care concurează la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara - tot el mi le inspiră, ba chiar şi în ideile cărţilor îşi aduce un aport substanţial… :)). Este asistent universitar doctor la Politehnică şi astfel este explicabil…:)) ). Versurile în franceză sunt acestea: “Non, rien de rien, non je ne regrette rien,/Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal./Non, rien de rien, non je ne regrette rien./C’est payé, balayé, oublié, je me fous du passé./Avec mes souvenirs, j’ai allumé le feu,/Mes chagrins, mes plaisirs, je n’ai plus besoin d’eux./Balayés les amours avec leurs trémolos,Balayés pour toujours, je repars a zero./Non, rien de rien, non je ne regrette rien,/Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal./Non, rien de rien, non je ne regrette rien./C’est payé, balayé, oublié, je me fous du passé./Car ma vie, car mes joies, aujourd’hui, ça commence avec toi”. Pentru cine nu ştie franceză, le voi traduce: “Nu, nimic, nimic/nu, eu nu regret nimic/nici binele pe care mi l-au făcut, nici răul, îmi e totuna./Nu, nimic, nimic, nu, eu nu regret nimic./Este plătit, măturat, uitat, nu-mi pasă de trecut./Cu amintirile n-am aprins decât un foc şi atât/Vechile mele necazuri, plăceri,/Nu mai am nevoie de ele./Sunt măturate toate vechile iubiri cu emoţiile lor/Măturate pentru totdeauna/Pornesc de la zero./Nu, nimic, nimic, nu, eu nu regret nimic/Nici binele pe care mi lau făcut, nici răul, toate mă lasă rece./Este plătit, măturat, uitat, nu-mi pasă de trecut./Pentru că viaţa mea, pentru că toate bucuriile mele, astăzi, încep cu tine”… Uneori chiar e bine să uităm, pentru că uitarea este de aur. Ce am face dacă nu am uita?… Simplu: nu am rezista. Şi mai bine, însă, este să ştim să o luăm întotdeauna de la zero. Probabil că şi de asta se zice că viaţa merge înainte, şi nu înapoi. Trebuie să ştii să o iei mereu de la început, şi, fără să uiţi de unde ai plecat, şi cine ţi-a fost alături, trebuie să înveţi să renaşti mereu ca Pasărea Phoenix din propria cenuşă (cum spunea regretatul meu tată, Gheorghe Constantin Ionescu, Dumnezeu să-l odihnească!) Viaţa este foarte grea, uluitor de grea, însă şi mirific de frumoasă. Aşa că, dacă îţi găseşti sufletul pereche, dacă ai acest noroc, ţine-te tare şi mergi înainte pe drumul pe care ai apucat! Sau, cum scriam eu la बच, la “Eugenie Grandet” de Balzac, trebuie să ştii să ţii drumul drept (în franceză - “garder la voie droite”)। Fiecare om are calea lui, şi cum spunea seniorul Ţiriac într-un interviu al meu, trebuie să ştii să prinzi un tren atunci când vine în gara ta। Luptaţi-vă pentru trenul vostru!…

Joe Dassin – “A Toi”
http://www.youtube.com/watch?v=r-QpaFBD6nE

Celebra piesă a lui Joe Dassin „A Toi” este o odă adusă Dragostei adevărate, un imn Iubirii împlinite, pe care toate – şi toţi - sperăm să o avem, şi pe care, uneori, chiar avem senzaţia că o avem. Melodia este structurată pe trei părţi, după un intro superb la orgă, ce dă tonul unei melodicităţi care atinge perfecţiunea artistică: „A Toi (Pentru tine sau Ţie)”, „A Moi (Pentru mine)” şi „A Nous (Pentru noi)”. Prima parte, care dă şi titlul piesei, este o dedicaţie pentru Ea, o dedicaţie „A la facon que tu as d'etre belle/A la facon que tu as d'etre a moi/A tes mots tendres un peu artificiels/Quelquefois/A toi/A la petite fille que tu etais/A celle que tu es encore souvent/A ton passe, a tes secrets/A tes anciens princes charmants” – „Pentru felul în care ştii să fii frumoasă/Pentru felul în care ştii să fii a mea/Pentru cuvintele tale tandre, un pic artificiale/Uneori/Pentru tine/Pentru fetiţa care erai/Pentru cea care mai eşti şi acum deseori/Pentru trecutul tău, secretele tale/Pentru prinţii tăi fermecători dinainte”. Ce altceva şi-ar mai putea dori o femeie, decât o astfel de iubire, care îi este destinată numai ei, şi care este şi împărtăşită?... Pentru că refrenul este de un optimism fundamental, care inspiră fericire şi vitalitate: „A la vie, a l'amour/A nos nuits, a nos jours/A l'eternel retour de la chance/A l'enfant qui viendra/Qui nous ressemblera/Qui sera, a la fois, toi et moi...” – „Pentru viaţă, pentru dragoste/Pentru nopţile noastre, pentru zilele noastre/Pentru eterna întoarcere a şansei/Pentru copilul care va veni/Care ne va semăna/Care va fi, în acelaşi timp, tu şi eu...”. Şi când cântă Joe Dassin, parcă toată fericirea, bunătatea şi sinceritatea se reunesc în vocea caldă a unui bărbat care nu minte. Şi cum este el?... „A moi/A la follie dont tu es la raison/A mes coleres sans savoir pourquoi/A mes silences et a mes trahisons.../Quelquefois.../A moi/Au temps que j'ai passe a te chercher/Aux qualites dont tu te moques bien/Aux defauts que je t'ai cache/A mes idees de baladin...” – “Pentru mine/Pentru nebunia căreia tu îi eşti cauza/Pentru mânia mea fără motiv/Pentru tăcerile şi trădările mele…/Uneori…/Pentru mine/Pentru timpul pe care l-am petrecut căutându-te/Pentru calităţile mele de care tu îţi baţi joc uneori/Pentu defectele mele, pe care ţi le-am ascuns/Pentru ideile mele de hoinar…”. Vă invit cu căldură să reascultaţi această piesă ori de câte ori doriţi ca (încă) să mai speraţi. Fiindcă finalul necesită parcă o cupă de şampanie, dar nu una oarecare, ci una de nuntă: „A nous/Aux souvenirs que nous allons nous faire/A l'avenir et au present surtout/A la sante de cette vieille terre/Qui s'en fout.../A nous/A nos espoirs et a nos illusions/A notre prochain premier rendez-vous/A la santé de ces millions d'amoureux/Qui sont comme nous... – “Pentru noi/Pentru amintirile pe care ni le vom face/Pentru viitor, şi pentru prezent mai ales/Pentru sănătatea acestei bătrâne lumi/Căreia nu-i pasă.../Pentru noi/Pentru speranţele şi iluziile noastre/Pentru viitoarea noastră primă întâlnire/Pentru sănătatea acestor milioane de îndrăgostiţi/Care sunt ca şi noi...”. Şi povestea se repetă, în nesfârşitul ritm al Vieţii atât de unice şi irepetabile şi, totuşi, atât de eterne. Poveste care, fireşte, rămâne poveste, pentru că, poate doar religia şi arta pot oferi acea Iubire cu I mare, iubirea celor două jumătăţi de măr. Deşi nu vreau să vă dezamăgesc la final, realitatea este uneori crudă, însă e bine să credem în poveşti şi, cel puţin, suntem datoare/datori să luptăm până la capăt, atâta cât putem, pentru o poveste ca aceasta. Cu toate că viaţa nu l-a iertat nici pe Joe Dassin, care a fost căsătorit de două ori, a divorţat tot de două ori, şi-a pierdut un fiu şi s-a ales cu o depresie, şi s-a stins din viaţă (păcat!) la doar 42 de ani… C’est la vie!... Şi totuşi, piesa vrea să spună: trăiţi-vă viaţa şi iubiţi!...
Larisa-Magdalena Ionescu

Voi incepe pentru inceput cu o poezie de-a mea, in sperantza ca si voi imi veti scrie texte mai frumoase, si mai frumoase... :)) Astfel incat sa facem impreuna un blog si putin de viata, dar si (macar) putin cultural...

Tu esti mitul meu

Suntem ca doua mituri
Adam si Eva
Alpha si Omega
Paris si Elena
Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana
Tristan si Isolda
Romeo si Julieta
Unica si unicornul
A si B
Inceput si sfarsit
Muritor si etern
Romantica si clasica
povestea noastra de iubire.

Salut, prieteni! Va astept sa ne scriem aici povestile de viata, amintirile, si, de ce nu, textele literare (cele mai frumoase dintre ele) pe care le-am publicat, vrem sa le publicam sau, si mai bine, chiar le vom si publica... Poop!