enjoy!

viaţa este atât de grea
încât mă întreb şi eu cum de mai trăiesc
cum de mai respir
cum de mai pot să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat
cum de mai pot să iubesc
viaţa e jungla zilei de azi
dar şi a celei de mâine
am ajuns să trăim parcă într-o junglă
nu în România
o fi oare aşa peste tot?
am ajuns nu să invidiem binele celuilalt
ci mai puţina lui suferinţă
eram într-un club de pe la Batiştei într-o seară cu iubitul meu
şi nişte prostituate, una chiar la vreo 50 de ani
au dansat bezmetice pe melodia "Hope of Deliverance"
a lui Sir Paul Mc Cartney
şi a fost aşa, ca o uşurare pentru ele, chiar ca o eliberare
am ajuns nu doar să ne batem joc unii de alţii
ci să dorim răul altuia mai abitir ca niciodată
împotriva oricărei morale creştine
şi a oricărei religii
dar şi să ne dorim până şi răul nouă
aşa, ca să nu mai suferim
Dar nu! până aici!
Sinuciderea nu este o soluţie
niciuna!
suferinţa conduce la deprimare
iar depresia e împotriva unui ritm normal de viaţă
trebuie să ne căutăm propriile legi şi să le urmăm
să nu mai fim atât de stresaţi, nervoşi şi încrâncenaţi
nu contează ce am fost, ci ce vom fi din această clipă înainte
nu uitaţi că viaţa e frumoasă, unică şi trece repede
iar Dumnezeu e mare şi bun
şi poate va ieşi o luminiţă şi pe strada noastră
eu, cel puţin, aşa sper
şi nu uitaţi că fericirea există
şi e într-o pâine sau într-un zâmbet sau într-un pahar de vin
ca în "Felicita" a lui Al Bano şi Romina Power
http://www.youtube.com/watch?v=Q0wZQbK938Y enjoy!

muzica

muzica ne mângâie sufletele
în serile reci de toamnă
şi în nopţile grele de iarnă
muzica ne uneşte
muzica ne înalţă
în ea ne regăsim pe noi
cu durerile noastre
cu bucuriile noastre
cu tristeţile noastre amare
sau cu iubirile noastre pierdute
andy williams can t take my eyes of off you
al bano şi romina power felicita, liberta
the platters the great pretender
lynn anderson rose garden
mărioară de la gorj (ia la neica vreo doi zloţi/şi nu te iubi cu toţi)
tiziano ferro rosso relativo
righteous brothers unchained melody
andrea bocelli vivo per lei (la musica)
în muzică trăim
din muzică visăm
muzica e sfântă în sufletele noastre

condamnarea la nefericire

nimic nu e atât de frumos
pe cât ar trebui să fie
nimic nu e atât de perfect
pe cât am merita
şi parcă şi Dumnezeu
ne mai uită uneori puţin
nimic nu e la fel
cu ceea ce pare a fi
în sufletul nostru lumea e tristă
această lume e bătrână
mai tristă chiar decât noi şi nu-i pasă
un fost prieten cântă
altundeva unul scrie o poezie
în altă parte unul cântă la pian
dar orizontul e departe
aparenţa e altceva decât esenţa
şi iluziile nu sunt deloc realitate
parcă suntem condamnaţi la nefericire
dar speranţa moare, totuşi, ultima
speranţa noastră de iubire
speranţa noastră de mai bine


http://www.youtube.com/watch?v=t-idDbIfGvw&feature=related

Come with me to the sea of love

http://www.youtube.com/watch?v=-qhRhuNOjgU

vino cu mine la marea dragostei
acolo unde nu e frig
acolo unde nu e ceaţă
acolo unde soarele răsare
întotdeauna de dimineaţă
pe plaja goală şi nisipul fierbinte
unde vântul adie molatic
ne vom ţine îmbrăţişaţi
şi ne vom uita la valuri
aşa ca în eternitate
îmi vei spune cât de mult mă iubeşti
şi eu te voi săruta
ca şi cum toată lumea
ar fi a noastră
vom fi ca doi zei în Olimp
acolo la marea dragostei
marea dragostei noastre

Pentru Cristian Gabriel Alionte

TE IUBESC

Te iubesc cum un orb iubeşte lumina
cum un nou-născut îşi iubeşte mama
cum Poetul iubeşte cuvintele
cum compozitorul iubeşte sunetele
cum iubesc stelele norii
ziua soarele, noaptea luna
picăturile de ploaie trandafirii
cum trecutul iubeşte prezentul
cum azi îl iubeşte pe mâine
cum sirenele iubesc apa
iar gâzele florile,
te iubesc aşa cum eşti
şi sper că şi tu mă iubeşti

Pentru acg

te-aş fi iubit pe-un câmp cu flori
te-aş fi iubit de Sărbători
te-aş fi iubit când este ceaţă
te-aş fi iubit de dimineaţă
te-aş fi iubit aşa cum eşti
dar te iubesc că mă iubeşti

"O luptă-i viaţa"

şi dacă toţi nu ne-am lupta
oare ce şanse-am mai avea?
şi dacă nu ne-am chinui
am putea su-pra-vie-ţui?
de ce, Tu, Doamne-ai dat durere?
de ce atât amar şi fiere?
de ce nu ai lăsat pe lume
doar dragoste şi vorbe bune?
de ce atâta duşmănie
când nu ai bani nici de chirie?...
dar viaţa merită trăită.
deci: să ne bucurăm de clipă!

Frumusetea

http://www.youtube.com/watch?v=O0Sx5lbVlQA&NR=1

In memoriam Nicu Constantin: “Pe cartea mea de vizită nu scrie decât un singur cuvânt: OM!…”


Frumuseţea nu se dobândeşte
Frumuseţea se câştigă
Dragostea nu se dobândeşte
Dragostea se câştigă
Talentul nu se dobândeşte
Talentul se câştigă
Norocul nu se dobândeşte
Norocul se câştigă
Viaţa adevărată se şi dobândeşte
Dar se şi câştigă…

Regrete

Sunt toate lucrurile pe care aş fi putut să le fac
Sunt toate răsăriturile din mare pe care le-aş fi putut vedea
Sunt toate poveştile de iubire pe care le-aş fi putut trăi
Sunt toate rândurile pe care le-aş fi putut scrie
Sunt toate cărţile pe care le-aş fi putut citi
Sunt toate rugăciunile pe care le-aş fi putut rosti
Sunt tot ce ţi-aş fi putut spune ţie şi nu ţi-am spus
Sunt tot ce aş fi putut ajuta şi n-am făcut-o
Sunt tot ce aş fi putut evita şi n-am reuşit
Sunt ce aş fi fi putut ierta şi am omis
Sunt toate acestea la un loc
Dar bine că sunt
Şi poate că nu e timpul pierdut…

Energie pozitivă


În ziua de azi, trebuie să ne luptăm foarte mult pentru a ne încărca bateriile, pentru a ne putea umple, măcar pentru doar câţeva ore, de energie pozitivă, care să ne ajute la a fi noi în formă şi la a-i putea ajuta şi pe cei dragi nouă. Mi-au trimis foarte multe pps-uri frumoase Doamna Lucia Ivănescu, redactor-şef al săpămanalului “Independent” (la care sunt şef de pagină de Cultură - dacă sunteţi curioşi, accesaţi vă invit www.independent-al.ro), şi Doamna Mirela Tulei, contabil la noi. Din care am învăţat, aşa, de-a valma, sau una peste alta, că o femeie, care este, cum se spune, gâtul de la capul bărbatului, trebuie să ştie foarte multe şi să se lupte foarte mult. Şi pentru ea, şi pentru soţul ei, şi pentru copilul lor, şi pentru mama ei, şi pentru mama lui, pentru taţii lor dacă au etc., pentru poziţia lor socială, pentru succesul lor împreună ca şi familie, dar şi separat, pentru confortul familial, pentru bani, pentru gospodărie etc. etc. Este o luptă continuă, după cum spunea Victor Hugo - La vie este une lutte, l’homme est un lutteur, iar George Coşbuc la noi – O luptă-i viaţa, deci te luptă!… Mai ales pe acest an de criză, mulţi dintre noi – şi aş spune, din păcate!, că majoritatea – ne luptăm pentru pâinea de fiecare zi şi pentru plata facturilor curente. Este foarte greu, repet, este foarte foarte greu. Să sperăm că la anul Dumnezeu ne va ajuta şi nu va mai fi chiar aşa…. Dar totuşi soluţii există. Şi dacă nu-ţi merge bine în ziua respectivă, şi dacă n-ai bani sau te simţi nasol, ieşi şi plimbă-te. Aşa, lela, de unul-una singură. Am făcut azi un drum lung şi am luat-o puţin prin aer liber. Am stat pe băncile din staţii – noroc că Primăria a pus băncuţe în majoritatea staţiilor, am fumat o ţigară, şi m-am uitat la lume. Oameni drăguţi, oameni cu probleme, însă oameni calmi, şi unii dintre ei pozitivi. Aşa cum a fost, de exemplu, portarul de la Sala Palatului de la intrarea de lângă Casa de Bilete, care m-a îndrumat drăguţ şi zâmbitor către Biroul de Presă al Festivalului Enescu (apropo, să mergeţi, ca să vă destindeţi), iar apoi m-a lăsat să iau şi un pahar de apă de la bidonul Cumpăna de la intrare de la el, de la Sala Palatului. Pahar de apă rece pe care nici nu ştiţi ce mare plăcere mi-a făcut să-l beau în parcul cu floricele de lângă bisericuţa de la Sala Palatului, într-o după amiază caldă cu soare, pe o mare oboseală de după nişte zile grele… Mare noroc am avut cu acest portar, fiindcă nu e nimeni obligat să fie atât de drăguţ, şi mare noroc şi cu bătrânica din faţa mea de pe băncuţă, care semăna cu una dintre regretatele mele bunici, cea din partea tatălui, şi care stătea şi privea senină, când la mine, când la doi tineri - puţin cu handicap - care stăteau o bîăncuţă mai încolo. Fiindcă mi-am dat seama că uneori chiar e bine să mai stai aşa şi să mai pierzi vremea, şi să mai priveşti, şi să nu uiţi că mai sunt şi oameni buni pe lumea asta… Şi chiar mulţi, destul de mulţi oameni buni. Care te fac să vezi că se merită să trăieşti, şi chiar nu eşti deloc singurul!…