am cunoscut prinţul pe un cal alb

când eram mică mică
mică mică de tot
am copilărit într-o comună din judeţul Giurgiu
pe nume Găujani
la bunica mea din partea mamei, Tudora
care acum din păcate numai e
acolo, la ţară
viaţa decurge altfel
cu multe flori în grădină
cu meri şi peri înfloriţi primăvara
şi plini de roade în pârg
cu pepeni de cules prin august cu tot familionul
cu apă de la cişmea
cu câmpii de iarbă verde sau de porumb
vorba lui Blaga, acolo chiar s-a născut veşnicia
iubitul meu din copilărie
după care eram leşinată
(asta era pe când aveam vreo 7-8 ani)
se numea Florentin Tătaru
locuia pe uliţa principală
şi era un băiat senzaţional de frumos
înalt, slab, brunet
şi cu o culoare a ochilor foarte specială
un fel de albastru-violet
eram topită după Florentin
şi până şi numele lui mi se părea extraordinar
la vârsta aia a inocenţei absolute...
şi m-a cucerit atunci când a trecut pe uliţă
prin faţa casei noastre
călare pe un cal alb
era atât de frumos, era aproape Făt-Frumos...
iar love-story-ul nostru, ca să glumesc
a constat în faptul
că la un joc care nici nu-mi mai amintesc cum se numea
mi s-a părut că mi-a dat de înţeles că mă iubeşte
şi că vrea să mă scoată pe mine în mijlocul celorlalţi copii
ca şi cum aş fi iubita lui
dar el, de fapt
chiar avea o iubită, pe nume Nina
şi ea drăguţă
de aceeaşi vârstă cu el
cu care eram prietenă
şi fireşte că pe ea a scos-o la joc
iar eu, acum, la rândul meu
sunt scoasă în horă de iubitul meu, pe nume Cristi,
cu care mă voi căsători anul viitor
şi fireşte că pentru mine acum
el este prinţul meu pe un cal alb
(chiar dacă nu prea seamănă cu Florentin
fiindcă, ce să-i faci, n-au toţi bărbaţii
au ochii violeţi
dar nici prea departe nu e...:))
vă pup!