viitorului meu soţ, acg

îmi dai stele
îţi dau soare
îmi dai nori
îţi dau ninsoare
îmi dai frunze
flori şi lună
îţi dau dragoste
nebună
îmi dai zâmbet şi speranţă
îţi dau vise de vacanţă

tu, soare

tu, soare curat,
ce m-ai luminat
tu, soare de vară,
peste-ntreaga ţară
tu, soare al meu,
de la Dumnezeu
hai, nu dispărea,
nu te înnora
hai şi-adune nouă
o lumină nouă
hai şi-adune-n veac
stele de pe lac
hai, nu intra-n nori
peste mări şi ţări
ci fii senin lunii
să-nverzeasc-alunii
nu lăsa să vină
vreun apus de lună
hai, soare mereu
luminează-n eu
hai, soare român,
fă-te blând şi bun
şi adune nouă
pace sfântă, vouă,
tot mereu să fim
viaţă să trăim

Iubiţi creştineşte! Din aceeaşi carte a Sfântului Ioan Gură de Aur

Iubirea ne face blânzi, pentru că împiedică lăcomia, desfrâul, invidia şi alte patimi să ne stăpânească sufletele. În general nu există patimă, nu există păcat pe care să nu le distrugă iubirea. Mai lesne este să scape de flăcările sobei o creangă uscată, decât păcatul de focul iubirii. Aşadar, dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinţi. Da, fiindcă toţi sfinţii prin iubire s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu. Din ce motiv Abel a devenit vitima crimei şi nu criminal? Pentru că avea iubire puternică pentru fratele său şi n-a putut să-i facă rău nici când acela l-a omorât. Din ce motiv Cain l-a invidiat pe Abel şi l-a ucis? Pentru că din inima lui a lipsit iubirea. Din ce motiv cei doi fii ai lui Noe, Sem şi Iafet, au dobândit faimă bună? Pentru că îl iubeau mult pe tatăl lor şi n-au răbdat să-l vadă gol. Şi pe al treilea, Ham, de ce l-a blestemat Noe? Pentru că nu-l iubea pe tatăl său şi-l batjocorea. Dar marea faimă a lui Avraam cui se datorează? Iubirii pe care i-a arătat-o atât nepotului său Lot, cât şi sodomiţilor, pentru a căror izbăvire a mijlocit la Dumnezeu.
Plini de iubire, plini de blândeţe, plini de compătimire erau şi sfinţii. Gândiţi-vă la Pavel care, deşi era în primejdie să fie dat flăcărilor, deşi rămânea neclintit la încercări, deşi nu se temea decât de Dumnezeu, deşi nu-i păsa de nimic, nici chiar de iad, când a văzut lacrimile persoanelor iubite, s-a înmuiat, acest puternic, s-a emoţionat şi a spus: "Ce faceţi? Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima?" (Fapte 21, 13). Şi veţi întreba: Au putut lacrimile să zdrobească sufletul acela de diamant? Sigur că da. Pentru că, aşa cum el însuşi a spus, pe toate le biruia cu puterea dragostei, însă nu şi dragostea, care-l sufoca şi-l biruia. Iată ce i-a plăcut lui Dumnezeu! Omul pe care nu l-a putut zdrobi marea sălbatică, au putut să-l biruie câteva lacrimi de iubire. Atât de mare este puterea acesteia!
va urma

Sfântul Ioan Gură de Aur, despre Iubirea creştină

Iubirea ţi-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învaţă să te bucuri pentru fericirea lui, ca şi cum ar fi fericirea ta, şi  să te întristezi la necazurile lui, ca şi cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulţi un trup şi din sufletele lor vase ale Sfântului Duh.. Căci Duhul păcii nu odihneşte acolo unde împărăţeşte dezbinarea, ci acolo unde stăpâneşte unirea sufletelor. Iubirea, de asemenea, face ca toţi să se folosească de bunurile fiecăruia, după cum vedem în Faptele Apostolilor: "Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una; şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte" (Fapte 4, 32).
În afară de acestea, iubirea dăruieşte oamenilor putere mare. Nu există fortăreaţă atât de tare, de greu de dărâmat şi necucerită de duşmani, cum este o mulţime de oameni care se iubesc şi care sunt strâns legaţi cu rodul dragostei, buna înţelegere. Chiar şi atacurile diavolului pot fi respinse, pentru că, înfruntându-l împreună, devin nebiruiţi, zădărnicesc uneltirile lui şi primesc cununile strălucitoare ale iubirii. Aşa cum coardele lirei, deşi sunt multe, scot un sunet dulce dacă conlucrează toate armonios mânuite de degetele muzicianului, la fel şi cei care au bună înţelegere, ca o altă liră de iubire, scot o melodie minunată. De aceea Pavel îi povăţuieşte pe credincioşi să caute să fie în orice împrejurare în acelaşi cuget, să-i considere pe ceilalţi mai presus de ei pentru ca dragostea să nu fie nimicită de slava deşartă, să fie uniţi, să se cinstească unul pe altul, să se slujească unul pe altul.

al bano si romina forever!..:))

piesa mea de suflet, gli innamorati
http://www.youtube.com/watch?v=DVLC4MLQ150

Al Bano si Romina Power Santa Maria

Santa Maria, immenso amore, senza paura e dolore Ave Maria! http://www.youtube.com/watch?v=BFU5yUToHCQ&feature=related

ultima piesă pe ziua de azi

nu de alta, dar să nu v-o luaţi în cap...:)) Umberto Tozzi si Cerena Ti Amo http://www.youtube.com/watch?v=EMCQX0lPXu0&NR=1

pentru toţi cititorii blogului meu...

...http://www.youtube.com/watch?v=5Qck-QSA_i0

Oameni frumoşi şi o piesă frumoasă

Dacă dragoste nu e, nimic nu e... http://www.youtube.com/watch?v=EVXS1ojuhTQ&feature=watch_response

Oda Maicii Domnului

În această zi mare a Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, vă doresc să vă bucuraţi de multă iubire adevărată, să iubiţi şi să fiţi iubiţi şi fericiţi!... http://www.youtube.com/watch?v=2bosouX_d8Y
Cu drag,
Lari.

Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care îl sărbătorim astăzi

Aşa cum toată viaţa noastră ne hrănim trupul, la fel trebuie să-i iubim pe semenii noştri, şi, desigur, cu şi mai multă râvnă decât întreţinerea trupului, prentru că dragostea conduce la viaţa veşnică şi nu va înceta să existe vreodată.
Necesitatea iubirii n-o învăţăm numai din cuvintele lui Dumnezeu, ci şi din faptele Lui. O astfel de lecţie este felul în care ne-a zidit pe noi. Dumnezeu, creându-l pe primul om, a stabilit ca din el să se nască ceilalţi oameni, ca să fim consideraţi toţi ca un singur om şi să ne legăm prin dragoste. Legătura de iubire a tuturor oamenilor a impus-o cu înţelepciune prin schimburile pe care suntem nevoiţi să le avem între noi. Căci a dat mulţime de bunătăţi în lume, însă nu pe toate pretutindeni, ci în fiecare ţară anumite feluri. Astfel suntem obligaţi să facem negoţ, dând cele care ne prisosesc şi primind pe cele de care avem nevoie, iubindu-i pe semenii noştri.
La fel a făcut Dumnezeu şi cu fiecare om în parte. N-a îngăduit fiecăruia să aibă toate cunoştinţele, ci unuia să aibă cunoştinţe de medicină, altuia de zidărie, altuia de vreo altă ştiinţă sau meşteşug etc., ca să avem nevoie unul de altul şi în felul acesta să ne iubim unul pe altul.
La fel se întâmplă şi cu harismele duhovniceşti, cum spune Apostolul: "Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înţelepciune, iar altuia, cuvânt de cunoaştere... unuia, faceri de minuni, iar altuia profeţie, unuia, deosebirea duhurilor, iar altuia, felurimea limbilor, iar altuia, tălmăcirea limbilor" (I Corinteni 12, 8-10)
Dar deoarece nimic nu este mai presus de iubire, a aşazat-o deasupra tuturor, spunând: "De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n-am iubire făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor. Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt (Corinteni 13, 1-2). Şi nu s-a oprit aici, ci a adăugat că, chiar moartea pentru credinţă ar fi nefolositoare, dacă lipseşte iubirea (I Corinteni 13, 3). De ce a pus atât de mult bază pe însemnătatea iubirii? Întrucât cunoştea, ca un cultivator înţelept al sufletelor noastre că, atunci când dragostea se înrădăcinează bine înlăuntrul nostru, vor răsări din ea, ca nişte vlăstare, toate virtuţile.
De ce, însă, vorbim despre micile argumente ale însemnătăţii iiubirii şi le nesocotim pe cele mari? Din dragoste a venit lângă noi Fiul lui Dumnezeu şi S-a făcut om, ca să nimicească rătăcirea idolatriei, să aducă adevărata cunoaştere de Dumnezeu şi să ne dăruiască viaţa veşnică, după cum spune şi Evanghelistul Ioan: "Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16). Înflăcărat de iubire, apostolul Pavel a spus aceste cuvinte cereşti: "Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? Sau strâmtorarea? Sau prigoana? Sau foametea? Sau golătatea? Sau primejdia? Sau sabia?!...". (Romani 8, 35) Şi după ce a nesocotit toate aceste greutăţi, considerându-le lipsite de importanţă, vorbeşte de cele mai înfricooşătoare, nesocotindu-le şi pe acestea: "... nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8, 3839).
Iubirea ţi-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învaţă să te bucuri pentru fericirea lui, ca şi cum ar fi fericirea ta, şi să te întristezi la necazurile lui, ca şi cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulţi un trup şi din sufletele lor vase ale Sântului Duh. Căci Duhul păcii nu odihneşte acolo unde împărăţeşte dezbinarea, ci acolo unde stăpâneşte unirea sufletelor.
va urma

am o datorie de iubire

datoria mea e scrisă în lege
datoria mea este să trăiesc
şi să mă supun legii
unei legi nici măcar mie total cunoscute
datoria mea
este să iubesc
şi să ofer iubire
să ne iubesc pe noi
şi să vă iubesc pe voi

jumătăţi de măr

fericirea mea eşti tu
fericirea mea sunt eu
fericirea mea e formată din doi:
noi

n-avem dreptul la fericire

n-avem dreptul la fericire
şi n-avem dreptul nici la iubire
suntem nişte oameni învinşi
care iartă
şi se străduiesc să uite
dar ce păcat că uitarea
le şterge uneori
propria memorie

iubitului meu, Cristi

aş vrea să mai păcătuiesc puţin cu tine
fiindcă tu
eşti atât de curat
ca şi cum
ai fi
fără de păcat

Iubirea faţă de aproapele - Sfântul Ioan Gură de Aur

Cel ce iubeşte nu-i face rău aproapelui său. Dragostea, find plinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, are două avantaje, evitarea răului şi săvârşirea binelui. Şi este numită plinire a tuturor poruncilor lui Dumnezeu nu numai pentru că ea constituie suma tuturor îndatoririlor noastre creştine, ci şi pentru că înlesneşte plinirea lor. Iubirea este o datorie care rămne mereu neachitată. Cu cât lurăm pentru a o achita, cu atât datoria creşte. Când e vorba de foloase băneşti, îi admirăm pe cei care nu au datorii, pe când,, atunci când e vorba de foloasele iubirii, îi fericim pe cei care sunt foarte îndatoraţi. De aceea apostolul Pavel scrie: "Nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul" (Romani 13, 8). Prin aceste cuvinte vrea să ne arate că datoria dragostei trebuie totdeauna s-o achităm şi totodată să rămânem îndatoraţi. Niciodată să nu încetăm să fim îndatoraţi cu ea, câtă vreme ne aflăm în această viaţă. Căci pe cât de grav şi supărător este să datoreze cineva bani, tot atât de vrednic de osândire este să nu datoreze iubire. Iubirea este o datorie care rămâne, cum am spus, mereu neachitată. Fiindcă această datorie este cea care mai presus de orice ne alcătuieşte viaţa şi ne leagă mai strâns între noi.
Orice faptă bună este rodul dragostei. De aceea Domnul a vorbit de multe ori despre aceasta. "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei", a spus, "de veţi avea iubire unii pentru alţii" (Ioan 13, 35).
va urma

dă, Doamne

dă, Doamne-n cer şi pe pământ
o linişte din Duhul Sfânt
multă lumină şi verdeaţă
soare-răsare dimineaţă
senin azur de printre nori
şi dragoste şi săbători
să fim mai calmi, să fim mai buni
să vedem florile de-aluni
să ne dea  Domnul de la El
puterea Sa din Israel
şi chiar de-o fi sfârşitul lumii
noi să zâmbim privind alunii

despre iubirea creştină, aceeaşi carte

Însuşi Hristos ne-a încredinţat că toată legea şi învăţătura proorocilor se cuprind în iubire (Matei 22, 40). Şi iată cât de sus a aşezat-o: a stabilit două porunci de iubire şi hotarele fiecăreia. Prima, zice, este să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău; iar a doua, la fel de importantă, este să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22, 37-39). Cât de înaltă este iubirea de oameni şi bunătatea lui Hristos! Dragostea faţă de El, deşi suntem cu mult inferiori Lui, o aşează pe o treaptă cu dragostea faţă de aproapele nostru. Tocmai de aceea hotarele acestor două porunci de iubire aproape că sunt identice. Despre prima, iubirea de Dumnezeu, a spus: "din toată inima ta şi din tot sufletul tău" (Matei 22, 37); iar pentru a doua, iubirea de aproapele, a grăit: "ca pe tine însuţi" (Matei 22, 39). Şi e de la sine înţeles că fără a doua, prima nu foloseşte la nimic. De altfel, cum a spus şi Evanghelistul Ioan, "Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-L iubească şi pe fratele său" (I Ioan 4, 20-21).
va urma

NU

nu este nu
şi ce păcat
că nu poate fi da
unele lucruri se pot face
altele nu
unele aduc fericire
altele nu
sunt lucruri interzise
care contravin legii
unei legi imuabile a fiecăruia

Iubirea creştină-Sfântul Ioan Gură de Aur

Apostolul Pavel ne spune şi motivele pentru care trebuie să ne iubim unul pe altul: "Întru frăţească prietenie iubiţi-vă unii pe alţii" (Romani 12, 10). Vrea să spună: sunteţi fraţi, şi de aceea trebuie să aveţi dragoste frăţească între voi. Aceasta a spus-o şi Moise evreilor acelora care se certau în Egipt: "De ce vă certaţi? Sunteţi fraţi". Este remarcabil faptul că Apostolul, deşi îi povăţuieşte pe creştini să aibă între ei blândeţe şi iubire frăţească, atunci când se referă la legăturile dintre creştini şi necredincioşi spune altfel de cuvinte: "Dacă-i cu putinţă, pe cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii" (Romani 12, 189. Deci în cazul necredincioşilor ne cere să nu ne certăm cu ei, să nu-i urâm, să nu-i nesocotim, pe când în cazul fraţilor noştri creştini cere în plus blândeţe, iubire frăţească, sinceră şi neprefăcută, iubire arzătoare şi statornică.
Însă cum va fi iubirea statornică? Ne-o arată tot Apostolul, spunând: "Întreceţi-vă cu cinstirea" (Romani 12, 10). În felul acesta se şi plăsmuieşte dragostea, şi rămâne statornică. Căci, adevărat, nu există mijloc mai bun pentru păstrarea iubirii, cât să-l cinstim pe celălalt. Astfel şi iubirea devine mai vie, şi respectul reciproc mai adânc. Dincolo de cinstire, trebuie încă să arătăm că ne pasă de problemele celuilalt, pentru că îmbinarea cinstirii cu purtarea de grijă dă naştere celei mai arzătoare iubiri. Nu ajunge să iubim numai cu inima, ci sunt necesare şi acestea două, cinstirea şi interesul pentru celălalt, care sunt manifestările dragostei, şi totodată şi condiţiile ei. Ele se nasc din iubire, dar şi nasc iubire. Trebuie să ştim că iubirea nu este ceva voluntar. Este obligatorie. Eşti dator să-l iubeşti pe fratele tău, atât pentru că eşti înrudit duhovniceşte cu el, cât şi pentru că vă sunteţi mădulare unul altuia. Dacă lipseşte dragostea, vine nimicirea. Eşti dator însă să-l iubeşti pe fratele tău şi dintr-un alt motiv: pentru că ai câştig şi folos, de vreme ce prin iubire plineşti toată legea lui Dumnezeu. Astfel, fratele pe care-l iubeşti devine binefăcătorul tău. Şi într-adevăr, "să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti şi oricare alta se cuprind în acest cuvânt, adică: să-l iubeşti pe aroapele tău ca pe tine însuţi" (Romani 13, 9).

Continuare Iubirea creştină / Sfântul Ioan Gură de Aur

Şi iarăşi, faptul că din iubire se naşte virtutea, îl arată cuvintele apostolului Pavel: "Cel ce iubeşte pe altul a plinit legea" (Romani 13, 8). Aşadar una din două se cere, dragostea sau virtutea. Cel ce o are pe una, o deţine negreşit şi pe cealaltă. Şi invers: cel care nu iubeşte şi răul îl va săvârşi; şi cel ce face răul nu iubeşte. Să ne străduim deci să dobândim iubirea, pentru că ea este o fortăreaţă care ne apără de tot răul. Apostolul nu a spus simplu "iubiţi", ci "urmăriţi iubirea" (I Corinteni 14, 1), de vreme ce e nevoie de multă luptă pentru a o dobândi. Dragostea trece degrabă şi dispare, căci multe lucruri ale lumii acesteia o distrug. S-o urmărim, să alergăm încontinuu în spatele ei, ca s-o prindem, înainte de a reuşi să ne scape.

te-aş fi iubit

te-aş fi iubit pe-un câmp de flori
te-aş fi iubit pe-un cer cu nori
te-aş fi iubit când este soare
te-aş fi iubit pe-un val de mare
te-aş fi iubit cu drag, cu dor
te-aş fi iubit mult, puişor
te-aş fi iubit mereu, mereu
cu dragoste de Dumnezeu,
te-aş fi iubit aşa cum eşti
dar te iubesc că mă iubeşti

Continuare Iubirea creştină / Sfântul Ioan Gură de Aur

Iubirea, de asemenea, nu ştie ce înseamnă interesul. De aceea Pavel ne povăţuieşte: "Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt". (I Corinteni, 10, 24). Iubirea nu ştie ce îseamnă nici invidia, căci cine iubeşte cu adevărat consideră binele aproapelui ca pe al său. Astfel iubirea, încet-încet, îl preschimbă pe om în înger. După ce îl scapă de mânie, de invidie şi de oricare altă patimă tiranic, îl scoate din starea naturală omenească şi-l aşează în starea îngereştii eliberări de patimi.
Cum se naşte însă dragostea în sufletul omului? Dragostea este rodul virtuţii. Dar şi iubirea, la rândul ei, dă naştere virtuţii. Şi iată cum se întâmplă asta: Cel virtuos nu alege banii în locul iubirii aproapelui său. Nu ţine minte răul. Nu este nedrept. Nu vorbeşte de rău. Pe toate le rabdă cu vitelie sufletească. Din aceasta provine iubirea. Fapul că din virtute se naşte dragpstea este arătat de cuvintele Domnului: "Din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multor se va răci". (Matei 24, 12).
Va urma

Cap. Iubirea creştină, din cartea Problemele vieţii de Sfântul Ioan Gură de Aur

Prima parte

Domnul a spus: "Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18,20). Se găsesc oare doi sau trei adunaţi întru numele Lui? Se găsesc, dar rareori. De altfel nu vorbeşte de o simplă adunare şi unire locală a oamenilor. Nu cere numai asta. Vrea ca, împreună cu unirea, să existe la cei adunaţi acolo şi alte virtuţi. Prin aceste cuvinte, aşadar, vrea să spună: "Dacă cineva Mă va avea pe Mine ca temelie a iubirii lui faţă de aproapele, şi împreună cu această iubire are şi celelalte virtuţi, atunci voi fi împreună cu el". Acum însă, cei mai mulţi oameni au alte scopuri. Nu întemeiază pe Hristos iubirea lor. Cineva iubeşte pe altcineva, pentru că şi acela îi arată iubire; altul îl iubeşte pe cel care l-a cinstit; iar altul îl iubeşte pentru că i-a fost de folos la vreo treabă de-a lui. E greu să găseşti pe cineva care-l iubeşte pe aproapele doar din dragoste pentru Hristos, căci ceea ce-i leagă pe omeni sunt de obicei intersele materiale. Însă o iubire cu atâtea lipsuri este batjocoritoare şi trecătoare. La cea mai mică problemă - vreun cuvânt jignitor, daune băneşti, invidie, ambiţie sau ceva asemănător - iubirea aceasta, care nu are temelie duhovicească, se destramă.
Dimpotrivă, iubirea care-L are ca pricină şi temelie pe Hristis, este statornică şi nepieritoare. Nimic n-o poate destrăma, nici calomnii, nici primejdii, nici chiar ameninţările cu moartea. Cel ce are dragoste creştină, oricâte neplăceri ar suferi de la un om, nu încetează să-l iubească; căci nu este influenţat de patimile sale, ci este insuflat de Iubire, de Hristos. Tocmai de aceea iubirea creştină, cum spunea Pavel, nicicând nu va pieri.
Şi, adevărat, ce pricină ai putea aduce, pentru care să încetezi să-l mai iubeşti pe aproapele tău? Faptul că, pe când tu îl cinsteai, acela te înjura? Sau faptul că, pe când tu săvârşeai fapte bune în folosul lui, acela voia să te vatăme? Dar dacă-l iubeşti întru Hristos, aceste cauze te or face să nu-l urăşti, ci să-l iubeşti şi mai mult. Căci toate cele care distrug iubirea obişnuită, născută din interes, întăresc iubirea creştină. Cum? În primul rând, întrucât cel care se poartă în chip vrăjmaş cu tine, îţi aduce răsplată de la Dumnezeu; şi în al doilea rând, fiindcă acela, fiind bolnav duhovniceşte, are nevoie de compătimirea şi de sprijinul tău.
Prin urmare, cel care are iubire adevărată continuă să-l iubească pe aproapele, chiar dacă acesta îl urăşte sau îl înjură sau îl ameninţă, cu mulţumirea că iubeşte pentru Hristos şi deci îl urmează pe Hristos, Care asemenea iubire a arătat vrăjmaşilor Săi. Nu numai că S-a jertfit pentru cei care L-au urât şi L-au răstignit, dar L-a şi rugat pe Tatăl Lui să-i ierte: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luca 23, 34).
Va urma

despre fericire

Când sunt întrebate, vedetele se declară mereu fericite şi împlinite, este un şablon pe care îl avem de suportat noi, jurnaliştii. Sigur că fiecare om, bărbat şi femeie, aleargă încontinuu după o clipă infinitezimală de bucurie şi stare de bine care poate conduce la acea fericire mult dorită. Dar câţi dintre noi, în goana, stresul şi marile griji cotidiene, ajung oare să o mai şi trăiască măcar o dată nu la o zi, o săptămână, o lună, ci chiar la un an?... Nu s-au găsit încă definiţiile exacte, deşi s-au dat milioane, nici pentru iubire, nici pentru fericire, pentru că fiecare persoană le percepe în felul ei. O prietenă îmi cita din Amos Oz privind iubirea: "Iubirea adevărată este cea care ne anihilează angoasa existenţială", şi am recunoscut că îmi place mult definiţia ei. Cât priveşte fericirea, aş dori să comentăm puţin mai mult. Himerele privind această noţiune ţin de viziunile noastre înalte şi idealurile absolute din viaţă: iubirea perfectă, aflarea jumătăţii de măr, realizarea bunăstării materiale, un job şi relaxant şi bine plătit, nu în ultimul rând sănătate pentru noi şi toţi cei dragi nouă, relaţii sociale cât mai frumoase şi bine poziţionate etc. Dar unii dintre noi, sperând şi visând la toate aceste lucruri, nu mai realizează că nu le poţi avea pe toate odată, ci ai câte ceva din fiecare, lipsindu-ţi altceva. Adică, de exemplu, câţi dintre noi nu stau prost cu banii? Sau câţi dintre noi nu şi-au găsit încă sufletul-pereche?... Aşa că, fiindcă nemulţumitului i se ia darul, ar trebui să stăm liniştiţi şi cu atât de puţin cu cât ne-a dat în prezent Dumnezeu, poate pe viitor ne va da mai mult, şi să credem în gândirea pozitivă. În plus, noi uităm că adevăratele motive de fericire nu sunt decât momente, clipite, fracţiuni de secundă create şi ivite exact atunci când te aştepţi mai puţin, şi, de regulă, din lucruri atât de banale şi de comune încât nici nu le realizăm. Cea mai recentă clipă a mea de fericire a fost când m-a înveselit cineva, şi doar gândul acela m-a făcut să zâmbesc, bucurându-mă ca un copil şi fiind fericită. Culmea este că nu a fost nici iubitul meu şi nici un prieten, ci cineva mult mai îndepărtat. Asta e, viaţa!... Mie mi se pare foarte adevărată explicaţia lui Al Bano şi Romina Power din vremurile lor în care făceau glorie cu superba piesă "Felicita": "un bicchiere di vino con un panino - la felicita", un pahar de vin şi o pâine - e fericirea. Şi să ştiţi că poate şi faptul că putem bea în linişte un pahar de vin bun, mânca un colţ de pâine, fuma o ţigară şi dormi adânc, toate fiind liniştiţi sufleteşte, ne poate crea stări de fericire. Pentru că, în fapt, şi acesta este un sentiment care vine, ca toate, de la Dumnezeu. De la Dumnezeu care guvernează totul şi ne guvernează şi pe noi, ne dă şi bune, dar şi rele, ca să ştim că suntem oameni, greşim, şi apoi plătim pentru păcatele noastre. De aceea eu spun că întotdeauna, aşa cum scrie în Biblie în Noul Testament, şi se spune în toate rugăciunile, trebuie să-l iubim mai întâi de orice pe Dumnezeu, Domnul Iisus, Fecioara Maria şi, deci, Sfânta Treime, şi apoi pe familia noastră şi cei dragi nouă. Astfel, Domnul din ceruri nu ne va uita, nu ne va lăsa, nu ne va lepăda de la Faţa Sa, aşa cum se spune în rugăciunea Psalmul 50 al lui David, pentru iertarea păcatelor. Şi unii oameni, chiar de lângă noi, mireni, obişnuiţi, duc o viaţă aproape fără de păcat, sau măcar încearcă, şi devin sfinţi. Doamna redactor-şef al Publicaţiilor Flacăra Liliana Petruş chiar a scris într-un reportaj despre o sfântă româncă, recunoscută şi canonoizată de Biserica Catolică, iar o altă prietenă a mea spune şi ea că sunt sfinţi pe aici, printre noi. Aşa că, deci, se poate! Iar, până la urmă, mai mare fericire nu găsim decât prin străfundurile sufletului nostru, la Dumnezeu, nihil sine Deo, fiindcă numai El este Adevărul, Calea şi Viaţa, adevărul absolut şi viaţa veşnică. Credinţa noastră ne poate îmbărbăta, întări şi ridica atunci când suntem căzuţi sau suntem bine, când ne rugăm. Şi, pentru mine una, aceasta este, de fapt, cea mai mare fericire a unui om.

va pup!

am revenit din super/vacantza... http://www.youtube.com/watch?v=vizAxJN2tw8

Dragostea

Cred în Dragoste
în dragostea aceea eternă
în Iubirea cu i mare
care nu moare niciodată
care trăieşte în noi
şi vine de la Dumnezeu
fiind nemuritoare
şi ne ţine în viaţă
vii, frumoşi şi puternici
şi e pentru jumătăţile noastre
pentru părinţi
rude
prieteni
amici
colegi
natură
şi Universul întreg
încă, totuşi,
mai cred în ea

Iubitului meu etern, ACG

Ştii,
am fost cândva
undeva departe
într-un sătuc vara
în vara indiană
a lui Joe Dassin
şi am fost acolo
soţ şi soţie
ca două jumătăţi de măr
acolo, la Iernut
rătăcitul sătuc de undeva de prin Ardeal
s-a născut eternitatea
dintre noi

inima mea

inima mea
este nebună
bate cu putere
pentru voi
pentru tine
pentru El
inima mea a pierdut
ultimul tren
ultima maşină
ultimul metrou
către gara fericirii
dar nu-i nimic
inima mea este nebună
şi o va lua pe jos
către iubirea ei

dor de vacanţă

Să pleci la mare, să admiri valurile, să uiţi de tine şi de alţii, să te pierzi în plăcerile vacanţei şi în pasiunile trupului... http://www.youtube.com/watch?v=6_au6L0k41Y

In memoriam Mădălina Manole

suflet gol
lipsit de dor
visai iubire
visai amor

suflet gol
te-ai stins uşor
căzând ca ploaia
de după nor

suflet gol
trist e că mor
prea multe vieţi
ce plâng şi dor

Psalmul 50 al lui David

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea! Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea ta am făcut. Încât drept eşti tu întru cuvintele tale şi biruitor când vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-ve cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa ta şi Duhul tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dămi mie bucuria mântuirii tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile tale şi cei necredincioşi la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jerta dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Sper să vă fie de folos, la fel cum îmi este şi mereu când spun această rugăciune pentru iertarea păcatelor. Doamne-ajută, şi nu uitaţi niciodată că în primul rând trebuie să îl iubim pe Dumnezeu, şi apoi să ne iubim fiecare familiile! Poooop!

visele mele

visele mele

ca nişte stele
cad ploi de vară
vin peste ele

visele mele
două lalele
în viaţa mea
sunt numai ele

visele mele
ca să se spele
trebuie multă
rugă şi vrere

visele mele
n-aduc avere
dar vin de sus
de lângă stele

suflete al meu

suflet pierdut
în asfinţit
visai iubire
la nesfârşit

suflet amar
fără hotar
priveşti spre cer
şi stele-apar

suflet al meu
cu Dumnezeu
să faci o rugă
suflet pe fugă

mergi cu speranţă
dor de vacanţă
mergi şi nu sta
spre soarta ta

vezi, se întorc cocorii

într-o zare nesfârşită
şi pe valurile mării
dintr-o lume părăsită
vezi, se întorc cocorii

nu ştiu, mamă, de ţi-am spus
te iubesc enorm, nespus
şi în ceasurile serii
vezi, se întorc cocorii

din tristeţi de ierni târzii
reapar strălucind sorii
şi iubirile sunt vii
vezi, se întorc cocorii

speranţă

la un strop de fericire sper
doar un strop de fericire cer
doar un pic de bucurie-n chip
doar un zâmbet şi în rest nimic

o iubire ca un dulce vis
peste multe lacrimi de abis
doar atât lui Dumnezeu îi cer
să mai am putere să mai sper

moartea mea

iertaţi-mă,
dar nu eram în patul morţilor mele
când moartea m-a căutat acasă şi
nu m-a găsit
în patul morţilor
sunt tatăl meu
şi bunicii mei
acolo zac
dar ştiu că sunt lângă Dumnezeu
şi veghează
la binele meu
al mamei mele
şi al lui Cristi
aşa că vă rog iertaţi-mă
şică Domnul nu mi-a cerut încă prea multe
din ce aş avea de făcut
dar poate cfă mai este,
totuşi,
timp

Porunca cea mai mare din Evanghelia după Matei

34. Când au auzit fariseii că Isus a închis gura saducheilor s-au strâns la un loc. 35. Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul Tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta. 38. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40. În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Prorocii."

Blestemarea smochinului din Evanghelia după Matei

18. Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19. A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: "De acum încolo niciodată să nu mai dea rod din tine!" Şi îndată smochinul s-a uscat. 20. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: "Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?" 21. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: "Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare", se va face. 22. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi."

omule

ai grijă, mare grijă,
omule,
pe unde calci,
pe unde umbli,
uită-te bine şi mergi
pe căile tale,
pe drumul tău,
şi ai grijă, mare grijă,
omule
să nu te rupi

lacrimile

un obraz îmi surâde
şi unul îmi plânge
o lacrimă curge
o lacrimă stă
ce păcat că nimic
nu schimbă trecutul
şi toate gândurile mele
sunt în prezent şi-n viitor
acolo unde poate, cine ştie,
Dumnezeu va străluci

Isus şi copilaşii, din Evanghelia după Matei

13. Atunci i-au adus nişte copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi Să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14. Şi Isus le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei." 15. După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat din Evanghelia după Matei

16. Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: "Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?" 17. El i-a răspuns: "De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile." 18. "Care?" L-a întrebat el. Şi Isus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă. 19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 20. Tânărul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am împlinit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?" 21. "Dacă vrei să fii desăvârşit", i-a zis Isus, "du-te şi vinde ce ai, dă săracilor şi astfel vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă." 22. Când a auzit tânărul cuvintele acestea, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe averi. 23. Isus le-a zis ucenicilor Săi: "Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24. Vă mai spun, iarăşi, că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu." 25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas foarte uimiţi şi au zis: "Atunci cine poate să fie mântuit?" 26. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: "La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă."

păcatele mele

Doamne, Dumnezeule
am atâtea păcate mari
încât nu mai ştiu
dacă ai putea
să mi le ierţi vreodată
cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul
că nu e om fără de păcat
vai de păcatele mele!
dar mă căiesc, Doamne
şi îţi cer
să mă ierţi
şi să mă aduci Tu,
numai Tu,
pe calea cea bună
să mă ajuţi să mă mântui
ca să preaslăvesc şi să laud Numele Tău,
al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh
şi acum şi pururea şi în vecii vecilor
Amin!

ploaia

plouă afară
şi simt cum ploaia
îmi plânge pe faţă
cum picurii
cad ca lacrimile peste mine şi inima mea
şi tu nu eşti aici
de ce nu eşti?
de ce nu eşti lângă mine?
ca să îi spui ploii
să nu mai îmi plângă pe faţă

visele

uneori visele noastre
ne hrănesc
uneori trăim doar din vise
visul de-a iubi şi de-a fi iubit
visul de-a fi cineva în viaţa cuiva
visul de-a nu dezarma niciodată
visul de-a nu fi trist
ci de-a fi fericit
sau măcar bucuros
visul de-a te ruga
şi de a fi ascultat de Dumnezeu
visul de-a dărui bucurii oamenilor
visul de-a fi bogat
visul de-a avea copii sănătoşi
visul speranţei
visul iubirii
visul fericirii...
dar ce se-alege din visele noastre
oare?

rugăciuni de folos

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule,

pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi.
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă ne putinţele noastre,
pentru Sfânt Numele Tău,
al Tatălui, al Fiului şi-al Sfântului Duh,
Amin.
Tatăl nostru carele eşti în ceruri
sfinţească-se Numele Tău,
vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta
precum în cer aşa şi pe pământ;
şi ne iartă nouă greşalele noastre
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Învaţă-ne să umblăm pe drumurile Tale,
să facem voia Ta,
să învăţăm pe cei fărădelege
învăţămintele Tale
şi pe necredincioşi
să se întoarcă la Tine.
Stropi-ne-vei cu isop
şi ne vom curăţi;
spăla-ne-vei
şi mai vârtos decât zăpada
ne vom albi;
auzului nostru vei da bucurie şi veselie,
bucura-se-vor oasele noastre cele smerite;
că de-ai fi voit jertfă Ţi-am fi dat
arderile de tot nu le vei binevoi;
jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi;
fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului
şi să se zidească zidurile Ierusalimului;
atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile-de-tot;
atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
şi după mulţimea îndurărilor Tale
şterge fărădelegea mea;
mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte;
că fărădelegea mea eu o cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul(a);
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine păcătosul(a);
Preacuvioasă Maică Parascheva
miuluieşte-mă pe mine păcătosul(a).
Doamne apără şi păzeşte
şi nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine
robul (roaba) Ta.


Pooopici şi Doamne-ajută!

rugă

mă rog pentru soare
mă rog pentru ploi
mă rog pentru pace
mă rog pentru noi

mă rog cu speranţă
mă rog şi nu ştiu
dacă vreodată
ascultat-o să fiu

mă rog pentru mare
mă rog pentru calm
mă rog să nu cadă
lacrimi în ocean

mă rog pentru oameni
mai blânzi şi senini
fericiţi care totuşi
iubirea şi-o ţin

şi care-n atâtea
griji şi nevoi
uită de necazuri
se roagă ca noi

şi care de-a pururi
acum şi mereu
vor fi ascultaţi
de Domnul Dumnezeu

A doua înmulţire a pâinilor din Evanghelia după Matei

29. Isus a plecat dinlocurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a urcat pe munte şi S-a aşezat jos acolo. 30. Atunci au venit la El mulţimi mari, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat; 31. aşa că mulţimile se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: "Mi-este milă de mulţimea aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum". 33. Ucenicii I-au zis: ""De unde să luăm în pustia aceaasta atâtea pâini ca să săturăm aşa mulţime?" 34. "Câte pâni aveţi?" i-a întrebat Isus. "Şapte", I-au răspuns ei, "şi puţini peştişori." 35. Atunci Isus a poruncit mulţimii să şadă pe pământ. 36. A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt totul şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit mulţimii. 37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu firimituri. 38. Cei care mâncaseră erau patru mii  de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul mulţimii, S-a urcat în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

Umblarea pe mare din Evanghelia după Matei

Iată un fragment din Nou Testament, care poate vă va fi de folos


Umblarea pe mare

22. Îndată după aceea, Isus i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23. După ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24. În timpul acesta, corabia era înconjurată de valuri în mijlocul mării, căci vântul le era împotrivă. 25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi de frică au ţipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape." 29. "Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus. 30. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" 31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" 32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33. Cei care erau în corabie au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: "Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!" 34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35. Oamenii din locul acela, care Îl cunoşteau pe Isus, au trimis să se dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.

Psalmul 100 din Biblie

O să încep de acum înainte să vă scriu mici fragmente din Bibie, prima şi cea mai frumoasă carte a omenirii. Din Noul Testament cu Palmi iată Psalmul 100:
1. Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2. Slujiţi-I Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui.
3. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem; noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui.
4. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele.
5. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci, şi credincioşia Lui din generaţie în generaţie.

piesa de vacantza...

http://www.youtube.com/watch?v=0VFRw7zFd7k

dor

mi-e dor de tine
ca de soare
mi-e dor de tine
ca de mare
mi-e dor de tine
ca de-un zeu
mi-e dor de tine
Dumnezeu
face să-mi fie dor de tine

decalog

cere şi ţi se va da
bate şi ţi se va deschide
crezi şi vei fi crezut
iartă şi vei fi iertat
ascultă şi vei fi ascultat
ai răbdare şi vei fi răbdat
zâmbeşte şi ţi se va zâmbi
înţelege şi vei fi înţeles
ridică-te şi vei fi ridicat
iubeşte şi vei fi iubit

prin vene îmi curge un sânge

prin vene îmi curge un sânge
de undeva dintre
cer şi pământ
nisip şi mare
anterior morţii
şi posterior vieţii
prin vene îmi curge un sânge
tăios şi vital
acru şi sărat
dulce şi amar
prin vene îmi curge un sânge
de unicorn rătăcit
pe malul apei
care îşi caută jumătatea
şi speră că a găsit-o
prin vene îmi curge un sânge
care iubeşte sângele tău

Citiţi Biblia

Citesc în ultima vreme Noul Testament cu Psalmii, şi vă spun că nimic nu este mai frumos decât ce este cuprins în Cartea Sfântă. Acolo spune că nimic nu e mai mare ca puterea lui Dumnezeu, a Fiului Său Iisus Hristos şi a sfinţilor din ceruri, şi dacă ne rugăm la Ei, nu mai avem nevoie de ajutorul omului, al unui simplu om, plin de defecte, vicii şi păcate. În primul rând trebuie să privim şi să ne gândim la Dumnezeu şi la problemele din viaţa noastră, şi apoi la iubirea celorlalţi oameni şi la ce ar putea ei să ne ofere, apoi la bogăţie, mâncare, băutură, sex etc. Apoi nu trebuie să îi judecăm pe ceilalţi, fiindcă vom fi la rândul nostru aspru judecaţi de ei. Să alegem drumul nostru în viaţă, mai devreme sau mai târziu să ne facem un rost, şi Dumnezeu să ne lumineze, prin Duhul Sfânt, ochii gândului şi să se însemneze peste noi Lumina Feţei Sale!

undre aş vrea să trăiesc

aş vrea să plec
să uit
să plec să uit de lume
să plec să uit de mine
să plec să uit de el
undeva departe
lângă l'ete indien
acolo unde viaţa
depăşeşte sfârşitul lumii
şi trece de Apocalipsă
unde Dumnezeu are o mireasă pământeancă
iar Satana devine un înger
având loc pe cer
după Dumnezeu şi Iisus
fiindcă se îndrăgosteşte de ea
şi iubind-o nu mai face nimănui niciun rău
şi unde timpul se scurge
pe ritmuri surde de muzică
acolo unde e linişte
Raiul e pe pământ
e pace
e bucurie
oamenii sunt fericiţi
iar florile înfloresc
iubindu-se

suferinţa tămăduitoare

nu există viaţă fără suferinţă
uneori suferim mai mult
decât sfinţii
dar suferinţa este tămăduitoare
şi lăsată de la Dumnezeu
pentru a continua să credem în El
şi în Dragoste
Iubirea aceea mântuitoare
care ne mângâie toate suferinţele
şi ne face să revenim la Viaţă
la o viaţă nouă şi frumoasă
la o viaţă
de dincolo de
sfârşitul lumii

Mireasa lui Dumnezeu

dacă marea ne-ar lua
iubirea
din valuri
şi ar zâmbi la soare
s-ar face o lume mai bună
o lume nouă
o viaţă în care Dumnezeu
ar călca pe nisip
şi ar face din mare
Mireasa Lui

Soarele

plouă cu stele
plouă cu lacrimi
peste durerile noastre
si toate regretele
ne fac să plângem
ca ploaia
dar poate că Marele Soare
va răsări
odată şi odată
măcar şi o singură dată
în viaţa mea
în viaţa ta
în viaţa... Lui.

Faceti minuni cu voi insiva!

Daca Il iubiti cu adevarat pe Dumnezeu, El si toti sfntii din ceruri va vor asculta rugaciunile, iar Satana va ramane mut de uimire in fata lor! E de ajuns doar sa credeti, sa va rugati si SA IUBITI!
Pooop!

iubiti/va!

nu cunosc mai mmare fericire decat a aduce bucurie si placere oamenilor, un om sau chiar doi pot primi dragostea cadou de la Dumnezeu, si trebuie sa ii multumeasca tiata viata ca au facut cu EI o minnuneeeeeee....

despre iubirea

iuBIREA VINE DE LA dUMNEZEU I ESTE ATUNCI NCAND ITI GASESTI JUMATATEA. TE IUBESC,
LARI.

Ce e iubirea

Iubirea adevarata este cea care iti anihileaza angoasa existentiala
citat din prietena mea Ivana
meny kisses for you all!

cu drag

de multe ori suferinta este binefacatoare... http://www.youtube.com/watch?v=MYF7H_fpc-g
va sarut!

o piesa super

o melodie care ma energizeaza de fiecare data... voi cum va revitalizati?... http://www.youtube.com/watch?v=HZwMX6T5Jhk

pentru cititorii mei

de multe ori sunt lucruri minunate si mirifice in viata asta a noastra cea de toate zilele... http://www.youtube.com/watch?v=PH4JPgVD2SM&NR=1 pooop you!

pentru voi

aş vrea să vă dăruiesc




toată dragostea mea

aş vrea să vă dăruiesc

tot sufletul meu

toată inima mea

şi toată carnea mea

aş vrea să vă fiu hrană

ca peştii

sau ca gâzele

sau ca iarba

sau ca mâncarea



numai că eu nu pot

decât să fiu un măr

un măr viu

frumos



şi galben

pentru viaţa voastră

pentru Cristi

aş vrea să îţi dăruiesc totul
fiindcă meriţi
aş vrea să îţi ofer
tot ce vrei
aş vrea să îţi dau în dar
nopţi de stele pline
şi zile cu soare îndumnezeite
şi câmpuri întrregi de maci
şi lanuri de grâu infinite
şi mări de valuri pline
aş vrea toate astea
doar pentru tine
fără să-ţi cer nimic în schimb,
dragostea vieţii mele

pentru dragostea vieţii mele

eşti dulce ca mierea
şi ai pielea fină ca laptele
lângă tine veşnicia
are alt miros -
miroase-a mir

iubiţi-vă!

Dacă dragoste nu e, nimic nu e, spune Biblia. A iubi, iubind, iubire ar trebui sa ne conjugăm existenţele. Măcar, măcar, măcar să încercăm, aşa ar trebui cel puţin. Iubiţi-vă-mult!