În memoria tatălui meu, Gheorghe Constantin Ionescu

Dragă tată,
mi-e foarte dor de tine, tată...
unde eşti tu, tată?
în ce lume? în ce lumi?
ştiu, tată
niciodată nu ţi-am mulţumit
pentru tot ce-ai făcut pentru mine
iar acum e prea târziu
dacă mă crezi,
să ştii că te iubesc foarte mult
şi toată viaţa te voi iubi, mereu!
tată,
când erai acolo, în comă
conectat la aparate
cu o lacrimă în colţul ochiului
la ce te gândeai, tată?
ce voiai, tată, să ne spui
şi n-ai apucat?
ce, tată?
că legea-i dură, dar e lege,
că vei merge la Dumnezeu şi
că ne vei veghea de lângă sfinţi?
răspunde-mi, te rog, tată!...
de ce, tată, s-a întâmplat aşa?
de ce, tată, a trebuit să ne părăseşti?
nu ţi-e milă de noi, tată?
unde eşti, tată?...
de ce n-ai mai putut trăi,
când iubeai atât de mult viaţa?
de ce te-ai supărat atât de tare pe noi?
suferim mult, tată, după tine,
suferim, tată,
şi să ştii, dragul meu tată,
că ne e foarte dor de tine.