În memoria tatălui meu, Gheorghe Constantin Ionescu

Dragă tată,
mi-e foarte dor de tine, tată...
unde eşti tu, tată?
în ce lume? în ce lumi?
ştiu, tată
niciodată nu ţi-am mulţumit
pentru tot ce-ai făcut pentru mine
iar acum e prea târziu
dacă mă crezi,
să ştii că te iubesc foarte mult
şi toată viaţa te voi iubi, mereu!
tată,
când erai acolo, în comă
conectat la aparate
cu o lacrimă în colţul ochiului
la ce te gândeai, tată?
ce voiai, tată, să ne spui
şi n-ai apucat?
ce, tată?
că legea-i dură, dar e lege,
că vei merge la Dumnezeu şi
că ne vei veghea de lângă sfinţi?
răspunde-mi, te rog, tată!...
de ce, tată, s-a întâmplat aşa?
de ce, tată, a trebuit să ne părăseşti?
nu ţi-e milă de noi, tată?
unde eşti, tată?...
de ce n-ai mai putut trăi,
când iubeai atât de mult viaţa?
de ce te-ai supărat atât de tare pe noi?
suferim mult, tată, după tine,
suferim, tată,
şi să ştii, dragul meu tată,
că ne e foarte dor de tine.

Pictură de Tizian

Mamă,
eşti ca o pictură de Tizian
un pic frumoasă
un pic bună
un pic rea
un pic blândă
un pic calmă
un pic serioasă
un pic tristă
un pic copil
un pic matură
un pic încăpăţânată
un pic rezistentă
un pic ridată
eşti câte un pic din toate
şi un pic mai mult:
eşti mama mea.

Pământ selenar

lui acg

viaţa noastră merge înainte
viaţa noastră nu stă pe loc
viaţa noastră împreună
continuă
şi e
ca un strop
de pământ selenar
e frumoasă ca Luna
viaţa noastră împreună

pentru viitorul meu soţ, cristian gabriel

eşti dulce ca mierea
şi ai pielea fină ca laptele
lângă tine veşnicia
are miros de mir

am cunoscut prinţul pe un cal alb

când eram mică mică
mică mică de tot
am copilărit într-o comună din judeţul Giurgiu
pe nume Găujani
la bunica mea din partea mamei, Tudora
care acum din păcate numai e
acolo, la ţară
viaţa decurge altfel
cu multe flori în grădină
cu meri şi peri înfloriţi primăvara
şi plini de roade în pârg
cu pepeni de cules prin august cu tot familionul
cu apă de la cişmea
cu câmpii de iarbă verde sau de porumb
vorba lui Blaga, acolo chiar s-a născut veşnicia
iubitul meu din copilărie
după care eram leşinată
(asta era pe când aveam vreo 7-8 ani)
se numea Florentin Tătaru
locuia pe uliţa principală
şi era un băiat senzaţional de frumos
înalt, slab, brunet
şi cu o culoare a ochilor foarte specială
un fel de albastru-violet
eram topită după Florentin
şi până şi numele lui mi se părea extraordinar
la vârsta aia a inocenţei absolute...
şi m-a cucerit atunci când a trecut pe uliţă
prin faţa casei noastre
călare pe un cal alb
era atât de frumos, era aproape Făt-Frumos...
iar love-story-ul nostru, ca să glumesc
a constat în faptul
că la un joc care nici nu-mi mai amintesc cum se numea
mi s-a părut că mi-a dat de înţeles că mă iubeşte
şi că vrea să mă scoată pe mine în mijlocul celorlalţi copii
ca şi cum aş fi iubita lui
dar el, de fapt
chiar avea o iubită, pe nume Nina
şi ea drăguţă
de aceeaşi vârstă cu el
cu care eram prietenă
şi fireşte că pe ea a scos-o la joc
iar eu, acum, la rândul meu
sunt scoasă în horă de iubitul meu, pe nume Cristi,
cu care mă voi căsători anul viitor
şi fireşte că pentru mine acum
el este prinţul meu pe un cal alb
(chiar dacă nu prea seamănă cu Florentin
fiindcă, ce să-i faci, n-au toţi bărbaţii
au ochii violeţi
dar nici prea departe nu e...:))
vă pup!

iertati!

se spune ca a gresi este omenesc, dar a persista in greseala este prostie. invatati sa iertati si sa iubiti, ca Dumnezeu este Dragoste, Speranta, Incredere si Sacrificiu.

Va pup,
Lary.

despre puterea tamaduitoare a rugaciunii

buna!

as vrea sa le marturisesc tuturor cititorilor acestui blog, multi dintre ei prietenii mei sau amiciii mei sau cunosintele mele, ca, din propria-experienta de viata, nimic nu este mai puternic si mai benefic pentru un om decat Dumnezeu pentru ortodocsi, decat Dumnezeul nostru al tuturor, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si toti sfintii, si puterea tamaduitoare a rugaciunii. Zilele trecute mi/a mers foarte prost fiindca am impresia ca ma hotarasem s/o iau de la inceput in viata dar cred ca pe o cale gresita, datorita sentimentelor mele pentru cineva. Insa ieri noapte n/am dormit deloc, de fapt doar un pic, si am stat si m/am rugat, asa rau cum imi era, si Domnul nostru Iisus Hristos, Maicuta Domnului, Sfantul Ciprian / care pazeste oamenii de vraji, Preacuvioasa Maica Parascheva,Preacuviosul Parinte Alexie ocrotitorul casatroiei, Sfantul Nectarie ocrotitorul sanatatii si toti sfintii parca mi/au luminat inima si mintea sa vad realitatea asa cum e, ca un unicorn mitic din poveste, ca si eu sunt tot un corn ca si iubitul meu Cristian Gabriel, si m/au ajutat sa iau cele mai bune decizi. Ne putem, asadar,tuga oriunde in biserica si in casuta noastra daca credem cu adevarat in ce spunem cand ne rugam si in sfantul la care ne rugam. eu va recomand rugaciunile inimii care m-au ajutat sigur pe mine suta la suta rugaciunile Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste/ma pe mine pacatosul, pacatoasa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu la fel, Doamne Maica Domnului si toti sfintii la fel, Doamna Maica Domnului si toti sfintii asparati/ma si paziti/ma si pe mine pacatoasa si familia mea aici spui numele tuturor pacatosilor din casa ta sau cei dragi tie. De asemenea, Tatal nostru puteti zice o data pe zi, eu il spun de doua ori, dimineata si seara, ca si Psalmul 50 pentru iertarea pacatelor sau Crezul de obicei la nevoie, care se gasesc in orice carticica de rugaciuni cumparata de la biserica. Eu cred ca de asta n/am clacat inca nervos cu totul, ceea ce nu doresc nimanui, nici dusmanilor mei. Sunt convinsa ca Dumnzeu e atat de bun incat va va ajuta si pe voi ca si pe mine! Si mai poti spune sanatate si ajutor prietenilor nostri. eu, cel putin, asa ma rog pentru voi toti... va pooop, cu drag, lary.

sunt un pescăruş

sunt un pescăruş
iarna pe nisip
la marginea mării
sunt un pescăruş rănit
cu aripa frântă
care vrea să zboare
dar simte uneori
că nu mai poate
zbura mai departe

sunt un pescăruş
rănit
pentru totdeauna
dar acest pescăruş
are ceva mirific
are încă o aripă
vie
chiar prea vie
de la Pasărea Phoenix
şi învie mereu
şi iarăşi şi iarăşi
din propria-i cenuşă

se ridică tot singur apoi
şi se luptă până zboară din nou
şi zboară
tot zboară
mai departe
pe drumul destinului său...

Larisa-Magdalena Ionescu

zbor

am prins nişte aripi să zbor
şi nu-i uşor
deloc
fiindcă dacă voi zbura
ărea departe
mi-e frică
că nu mă mai întorc înapoi
aşa că voi zbura
până la Dumnezeul meu
şi atât

luna

lună, tu, stăpâna mării
ce-ţi reverşi lumina peste mine şi casa mea
lună nouă, lună plină
prietena mea pe viaţă
o tu, lună luminoasă
suntem la fel de singure şi neînţelese
cu razele tale mângâi singurătăţi şi iubiri
o tu, lună, ca un platou de cristal
te iubesc atât de mult
însă atunci când mai iese şi soarele, din când în când
eu plec, fiindcă merg să mă odihnesc puţin

visul

Weekend-ul acesta voi citi într-o agora publică câteva creaţii ale mele in calitate de scriitoare aflată la debut, moment la care va invit cu drag să îmi fiţi alături. Vă voi ţine la curent cu ziua, ora şi locul. Până atunci, trebuie să fac ce ştiu eu mai bine în viaţă: să scriu. Aceasta este o nouă poezie a mea, care sper să vă placă. Cu drag, Larisa.

Visul

în jurul tău e o magie
ai chip de aur pe hârtie
în jurul tău e un mister
e o lumină din eter
e-un box de sentimente vii
e-un strop de rouă de pe vii
e-un vis frumos e-un vis sublim
e o iubire de pe drum
dar ce păcat, şarmante prinţ
că poate totuşi tu cam minţi
şi ce păcat, şarmante domn
că visul meu e doar în somn...

Despre frumuseţea feminină

În multe din interviurile mele, realizate de-a lungul celor peste 12 ani de presă, am discutat cu multe vedete în adevăratul sens al cuvântului doamne, actriţe, cântăreţe, pictoriţe, scriitoare etc. despre eternul feminin, despre ce îi trebuie unei femeie să fie frumoasă, deşi natura nu i-a oferit un corp sau un chip senzaţional. Chiar de curând, marea Stela Popescu şi la fel de marea Ilinca Tomoroveanu, ca şi draga mea Tania Popa (de care mă simt foarte legată sufleteşte, fiindcă ne-am cunoscut în urmă cu mulţi mulţi ani) mi-au confirmat ceea ce ştiam demult: că frumuseţea vine din interior. Că unei femei, pentru a fi frumoasă, nu-i trebuie decât mulţumire de sine şi de viaţa ei, armonie psihică, sănătate fizică, linişte şi echilibru în viaţa personală, referindu-mă aici la relaţia cu iubitul sau soţul, dar şi cu familia - părinţi , copii, prieteni, şefi, cunoştinţe, colegi etc. E foarte bine, şi asta am învăţat de la regretatul meu profesor de actorie Gheorghe Teaşcă de la Casa de Cultură Nicolae Bălcescu a sectorului 4, situată pe Strada 11 iunie, acolo unde activam pe vremuri sperând să devin actriţă, iar acum lui îi calcă pe umeri un foarte bun actor tânăr, Andrei Teaşcă, fiul său (îl puteţi vedea la Teatrul Nottara şi la alte mari teatre bucureştene), îmi spunea domnul Teaşcă, de fapt ne spunea tuturor amicilor, mă rog, prietenilor de la acel club de teatru de amatori, că trebuie să ţii cont, şi în meserie, şi în viaţă, de un principiu al lui Confucius: să-ţi armonizezi inima cu mintea şi cu realitatea înconjurătoare. Dacă reuşeşti să-ţi construieşti un mod logic de gândire, fiindcă sistem mi se pare prea mult spus, poate numai marii filozofi au sisteme foarte clare în minte, deci dacă ai nişte principii în cap şi mai încerci şi să te ţii de ele, eeste tot posibilul să reuşeşti. La asta mă refer când o ţin îăntr-una cu vorbele mele preferate, despre care am scris în piesa mea de teatru, intitulată "Poveste", vorbe de duh pe care mi le spunea regretatul meu tată: "Dura lex, sed lex" - legea-i dură, dar e lege, şi Trebuie să ştii să învii mereu ca pasărea Phoenix din propria cenuşă. Întotdeauna, cum se spune, în orice parte proastă este şi una bună, şi e indicat să vezi cupa plină a paharului. Dacă doriţi să mai citiţi despre frumuseţea feminină, vă recomand cu mare căldură articolele Doamnei Lucia Ivănescu, redactor-şef al săptămânalului Independent, despre mari femei frumoase şi viaţa lor, cum au fost, de exemplu, prea devreme dispăruta Prinţesă a Inimilor Lady Di, Jackie Kennedy, Maria Callas şi multe altele, accesând www.independent-al.ro. Vă poopic dulce!

Despre gandirea pozitiva

Imi spunea mai demult, cand aveam mare nevoie, parintele meu duhovnic, Ioan Toma, de la Biserica de pe Strada Panselelor din Berceni, ca, pentru orice om, ajuta foarte mult principiul de viata Faci ce ai chef cand ai chef. Acest lucru ajuta cel mai mult, in opinia mea, pe toti oamenii care au o problenma sufleteasca, iar orice doctor psiholog sau pshitiatru roman va va spune ca multi romani sufera de aceasta problema. Solutia cea mai buna a gandirii pozitive este aceasta, in opinia mea: Fii liber(a) si fa ce ai chef cand ai chef, iar daca nu ai chef in momentul respectiv, asteapta sa iti vina pofta de asa ceva oferindu-ti un moment de relas, in care sa iti incarci bateriile cu micile tale placeri, care sunt de fapt fericirea vietii, fiindca fericirea aia uriasa nu cerd ca o poate avea nimeni. Revenind, spunea, desi iubitul meu nu e de acord cu ideea asta, acesta e un alt principiu al meu, spunea Dalai Lama ca, indiferent cat ar fi de ocupat, un om trebuie sa isi ofere, pe zi, macar cateva momente, daca nu ore, de singuratate, pentru a medita la problemele sale sau pentru pur si simplu a stat linistit, el cu sufletul lui si cu ideile lui. In rest, cine este credincios, si as recomanda credinta din punctul meu de vedere, trebuie ca fiecare sa se roage cel pentru binele lui si al familiei lui, ca mare este puterea lui Dumnezeu. Recomand celor interesati sa citeasca si articolul Vindecari miraculoase din saptamanalul Independent www.independent-al.ro. In rest, fara excese! Sanatate si s-auzim de bine!
Cu drag, a voastra prietena, Larisa.
P.S. Nu inteleg de ce nu primesc niciun comentariu la niciun text, dar in fine, poate imi dati si voi un semn ceva...

Despre iubirea adevărată

Pentru că mulţi dintre noi, inclusiv eu, recunosc, avem uneori probleme de "corason", ca să glumesc, şi ne îndoim în unele momente despre sentimentele noastre adevărate, vreau să vă scriu acum puţin despre un lucru care m-a frământat întotdeauna în tumultuoasa mea viaţă, şi care cred că frământă pe mulţi oameni: ce este, ce înseamnă iubirea adevărată? De altfel, acesta mi-aş dori să fie subiectul unei viitoare mele cărţi, după piesa de teatru pe care am scris-o, şi care aşteaptă în această perioadă rezultatul concursului Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara. În opinia mea, aşa cum nimic nu e perfect, nici iubirea perfectă nu există, iar Iubirea aceea cu i mare, iubirea ideală, se întâlneşte numai în artă, fiindcă în realitate lucrurile stau altfel. Sigur că fiecare visează la jumătatea lui de măr cum se spune, sigur că toţi visăm la asta, şi mi se pare şi normal, numai că trebuie să facem foarte foarte clar diferenţa dintre vis şi realitate. În general, nimic nu este perfect, nu este ideal pe acest pământ, ci numai în ceruri, nici o femeie şi nici un bărbat, şi care atare nicio iubire dintre cei doi (care doar în mod ideal, în fantezie, în imaginaţie, pot fi personaje mitice, magice, de poveste, şi despre asta voi scrie cred, dacă-mi ajută Dumnezeu să fiu sănătoasă, în cartea mea care se va numi, probabil, "Unica şi unicornul"). Aşadar, noi ca atare fiind imperfecţi, fiindcă aşa suntem prin esenţă noi, oamenii, imperfecţi, atunci şi relaţiile noastre sunt imperfecte. Ba lipseşte una, ba lipseşte alta, nu poate fi totul frumos sau minunat 100 la sută, sigur că la unii proproţia e mai mică, iar la alţii mai mare, iar nemulţumirile sunt pe măsură. De asta, cred, există în multe opinii ideea că într-o relaţie, întotdeauna unul iubeşte puţin mai mult pe celălalt, iar acesta puţin mai puţin. Realitatea este că nu trebuie să visăm deloc la cai verzi pe pereţi, aşa cum sunt tentate multe femei, şi aşa cum, recunosc, am visat şi eu destul la viaţa mea, ci să luăm lucrurile aşa cum sunt exact ca-n viaţă: iubirea înseamnă prezenţa celuilalt lângă tine, iubirea înseamnă sărutările lui, cuvintele sale frumoase, gesturile sale tandre, grija sa faţă de tine, susţinerea sa atât cât de mult poate, dar, fireşte, şi relaţia sexuală. Fără aceasta, nicio dragoste nu va fi total împlinită, fiindcă sexul este lăsat şi el de la Dumnezeu, şi nu numai pentru a face copii, fiindcă a trecut demult moda aia, ci pentru a-ţi face plăcere. O femeie sau un bărbat, de îndată ce s-au culcat cu cineva şi nu mai sunt virgini, îşi încep viaţa sexuală, care trebuie să continue, chiar dacă nu mai e cum era pe vremuri, să te căsătoreşti virgin, fiindcă vremurile nu mai sunt ca altădată, ci au evoluat, iar noi, generaţia mea cel puţin, trebuie să recunoaştem că nu mai suntem, de ceva vreme, deloc copii... Bine, să nu cădem nici în extrema cealaltă, mult întâlnită, practicată în ziua de azi, în care totul se bazează pe sex, neexistând niciun sentiment, ci totul se rezumă la sex şi bani. De fapt, astăzi, femeile, tinere, şi nu numai, îşi vând practic corpurile pentru a putea trăi. Ceea ce, sincer, eu aş judeca puţin, fiindcă dacă ar munci puţin mai mult, şi şi-ar bate capul tot puţin mai mult, poate n-ar mai recurge la prostituţie. În fine... Revenind, iubirea este când simţi că dragostea ta este împărtăşită, când cel de lângă tine face sacrifcii pentru tine, când simţi că vrea să îţi fie aproape, şi încearcă din răsputeri acest lucru. Fiindcă doar a visa la cineva nu înseamnă nimic. Şi, de asemenea, este foarte posibil, este şi aceasta o variantă, ca, deşi iubeşti pe cineva, acea persoană să te trateze cu un refuz - din cauza principiilor sale de viaţă, sau din cauză că nu te iubeşte, sau din cauză că, chiar dacă te iubeşte, nu poate fi cu tine, în acel moment, sau poate niciodată. Cam asta. În rest, vorba lui Mircea Radu: Iubiţi-vă mult! Fiindcă, aşa cum Dumnezeu este numai Dragoste, şi doar El este Iubirea infinită, noi suntem datori să ne construim atât cât putem de mult clipele noastre din viaţa noastră alături de o perosoană lângă care putem să fim, care ne iubeşte şi noi o iubim, şi trebuie să ţinem cu dinţii, dacă avem norocul să o găsim, de această relaţie. În rest, numai bine!
P.S. Când apare cartea, vă ţin la curent! Deocamdată n-am încă răgazul de a o începe, deşi vă promit că mă voi strădui.... :)) Vă pup!