Joe Dassin – “A Toi”
http://www.youtube.com/watch?v=r-QpaFBD6nE

Celebra piesă a lui Joe Dassin „A Toi” este o odă adusă Dragostei adevărate, un imn Iubirii împlinite, pe care toate – şi toţi - sperăm să o avem, şi pe care, uneori, chiar avem senzaţia că o avem. Melodia este structurată pe trei părţi, după un intro superb la orgă, ce dă tonul unei melodicităţi care atinge perfecţiunea artistică: „A Toi (Pentru tine sau Ţie)”, „A Moi (Pentru mine)” şi „A Nous (Pentru noi)”. Prima parte, care dă şi titlul piesei, este o dedicaţie pentru Ea, o dedicaţie „A la facon que tu as d'etre belle/A la facon que tu as d'etre a moi/A tes mots tendres un peu artificiels/Quelquefois/A toi/A la petite fille que tu etais/A celle que tu es encore souvent/A ton passe, a tes secrets/A tes anciens princes charmants” – „Pentru felul în care ştii să fii frumoasă/Pentru felul în care ştii să fii a mea/Pentru cuvintele tale tandre, un pic artificiale/Uneori/Pentru tine/Pentru fetiţa care erai/Pentru cea care mai eşti şi acum deseori/Pentru trecutul tău, secretele tale/Pentru prinţii tăi fermecători dinainte”. Ce altceva şi-ar mai putea dori o femeie, decât o astfel de iubire, care îi este destinată numai ei, şi care este şi împărtăşită?... Pentru că refrenul este de un optimism fundamental, care inspiră fericire şi vitalitate: „A la vie, a l'amour/A nos nuits, a nos jours/A l'eternel retour de la chance/A l'enfant qui viendra/Qui nous ressemblera/Qui sera, a la fois, toi et moi...” – „Pentru viaţă, pentru dragoste/Pentru nopţile noastre, pentru zilele noastre/Pentru eterna întoarcere a şansei/Pentru copilul care va veni/Care ne va semăna/Care va fi, în acelaşi timp, tu şi eu...”. Şi când cântă Joe Dassin, parcă toată fericirea, bunătatea şi sinceritatea se reunesc în vocea caldă a unui bărbat care nu minte. Şi cum este el?... „A moi/A la follie dont tu es la raison/A mes coleres sans savoir pourquoi/A mes silences et a mes trahisons.../Quelquefois.../A moi/Au temps que j'ai passe a te chercher/Aux qualites dont tu te moques bien/Aux defauts que je t'ai cache/A mes idees de baladin...” – “Pentru mine/Pentru nebunia căreia tu îi eşti cauza/Pentru mânia mea fără motiv/Pentru tăcerile şi trădările mele…/Uneori…/Pentru mine/Pentru timpul pe care l-am petrecut căutându-te/Pentru calităţile mele de care tu îţi baţi joc uneori/Pentu defectele mele, pe care ţi le-am ascuns/Pentru ideile mele de hoinar…”. Vă invit cu căldură să reascultaţi această piesă ori de câte ori doriţi ca (încă) să mai speraţi. Fiindcă finalul necesită parcă o cupă de şampanie, dar nu una oarecare, ci una de nuntă: „A nous/Aux souvenirs que nous allons nous faire/A l'avenir et au present surtout/A la sante de cette vieille terre/Qui s'en fout.../A nous/A nos espoirs et a nos illusions/A notre prochain premier rendez-vous/A la santé de ces millions d'amoureux/Qui sont comme nous... – “Pentru noi/Pentru amintirile pe care ni le vom face/Pentru viitor, şi pentru prezent mai ales/Pentru sănătatea acestei bătrâne lumi/Căreia nu-i pasă.../Pentru noi/Pentru speranţele şi iluziile noastre/Pentru viitoarea noastră primă întâlnire/Pentru sănătatea acestor milioane de îndrăgostiţi/Care sunt ca şi noi...”. Şi povestea se repetă, în nesfârşitul ritm al Vieţii atât de unice şi irepetabile şi, totuşi, atât de eterne. Poveste care, fireşte, rămâne poveste, pentru că, poate doar religia şi arta pot oferi acea Iubire cu I mare, iubirea celor două jumătăţi de măr. Deşi nu vreau să vă dezamăgesc la final, realitatea este uneori crudă, însă e bine să credem în poveşti şi, cel puţin, suntem datoare/datori să luptăm până la capăt, atâta cât putem, pentru o poveste ca aceasta. Cu toate că viaţa nu l-a iertat nici pe Joe Dassin, care a fost căsătorit de două ori, a divorţat tot de două ori, şi-a pierdut un fiu şi s-a ales cu o depresie, şi s-a stins din viaţă (păcat!) la doar 42 de ani… C’est la vie!... Şi totuşi, piesa vrea să spună: trăiţi-vă viaţa şi iubiţi!...
Larisa-Magdalena Ionescu