lună, tu, stăpâna mării
ce-ţi reverşi lumina peste mine şi casa mea
lună nouă, lună plină
prietena mea pe viaţă
o tu, lună luminoasă
suntem la fel de singure şi neînţelese
cu razele tale mângâi singurătăţi şi iubiri
o tu, lună, ca un platou de cristal
te iubesc atât de mult
însă atunci când mai iese şi soarele, din când în când
eu plec, fiindcă merg să mă odihnesc puţin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu