http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related

Voi continua “periplul muzical”, ca să-i zic aşa, cu celebra (asta e vorba lui Cristi, cel din poză :)) melodie a regretatei Edith Piaf “Je ne regrette rien”. (Textul acesta ca şi cel cu “A Toi” mi le inspiră el, aşa cum, că să vă mărturisesc sincer, şi poeziile tot el mi le inspiră. Şi, ca să fiu şi mai sinceră, şi cărţile la care lucrez - am terminat o piesă de teatru, care se numeşte “Poveste”, şi care concurează la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara - tot el mi le inspiră, ba chiar şi în ideile cărţilor îşi aduce un aport substanţial… :)). Este asistent universitar doctor la Politehnică şi astfel este explicabil…:)) ). Versurile în franceză sunt acestea: “Non, rien de rien, non je ne regrette rien,/Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal./Non, rien de rien, non je ne regrette rien./C’est payé, balayé, oublié, je me fous du passé./Avec mes souvenirs, j’ai allumé le feu,/Mes chagrins, mes plaisirs, je n’ai plus besoin d’eux./Balayés les amours avec leurs trémolos,Balayés pour toujours, je repars a zero./Non, rien de rien, non je ne regrette rien,/Ni le bien qu’on m’a fait, ni le mal, tout ça m’est bien égal./Non, rien de rien, non je ne regrette rien./C’est payé, balayé, oublié, je me fous du passé./Car ma vie, car mes joies, aujourd’hui, ça commence avec toi”. Pentru cine nu ştie franceză, le voi traduce: “Nu, nimic, nimic/nu, eu nu regret nimic/nici binele pe care mi l-au făcut, nici răul, îmi e totuna./Nu, nimic, nimic, nu, eu nu regret nimic./Este plătit, măturat, uitat, nu-mi pasă de trecut./Cu amintirile n-am aprins decât un foc şi atât/Vechile mele necazuri, plăceri,/Nu mai am nevoie de ele./Sunt măturate toate vechile iubiri cu emoţiile lor/Măturate pentru totdeauna/Pornesc de la zero./Nu, nimic, nimic, nu, eu nu regret nimic/Nici binele pe care mi lau făcut, nici răul, toate mă lasă rece./Este plătit, măturat, uitat, nu-mi pasă de trecut./Pentru că viaţa mea, pentru că toate bucuriile mele, astăzi, încep cu tine”… Uneori chiar e bine să uităm, pentru că uitarea este de aur. Ce am face dacă nu am uita?… Simplu: nu am rezista. Şi mai bine, însă, este să ştim să o luăm întotdeauna de la zero. Probabil că şi de asta se zice că viaţa merge înainte, şi nu înapoi. Trebuie să ştii să o iei mereu de la început, şi, fără să uiţi de unde ai plecat, şi cine ţi-a fost alături, trebuie să înveţi să renaşti mereu ca Pasărea Phoenix din propria cenuşă (cum spunea regretatul meu tată, Gheorghe Constantin Ionescu, Dumnezeu să-l odihnească!) Viaţa este foarte grea, uluitor de grea, însă şi mirific de frumoasă. Aşa că, dacă îţi găseşti sufletul pereche, dacă ai acest noroc, ţine-te tare şi mergi înainte pe drumul pe care ai apucat! Sau, cum scriam eu la बच, la “Eugenie Grandet” de Balzac, trebuie să ştii să ţii drumul drept (în franceză - “garder la voie droite”)। Fiecare om are calea lui, şi cum spunea seniorul Ţiriac într-un interviu al meu, trebuie să ştii să prinzi un tren atunci când vine în gara ta। Luptaţi-vă pentru trenul vostru!…

Joe Dassin – “A Toi”
http://www.youtube.com/watch?v=r-QpaFBD6nE

Celebra piesă a lui Joe Dassin „A Toi” este o odă adusă Dragostei adevărate, un imn Iubirii împlinite, pe care toate – şi toţi - sperăm să o avem, şi pe care, uneori, chiar avem senzaţia că o avem. Melodia este structurată pe trei părţi, după un intro superb la orgă, ce dă tonul unei melodicităţi care atinge perfecţiunea artistică: „A Toi (Pentru tine sau Ţie)”, „A Moi (Pentru mine)” şi „A Nous (Pentru noi)”. Prima parte, care dă şi titlul piesei, este o dedicaţie pentru Ea, o dedicaţie „A la facon que tu as d'etre belle/A la facon que tu as d'etre a moi/A tes mots tendres un peu artificiels/Quelquefois/A toi/A la petite fille que tu etais/A celle que tu es encore souvent/A ton passe, a tes secrets/A tes anciens princes charmants” – „Pentru felul în care ştii să fii frumoasă/Pentru felul în care ştii să fii a mea/Pentru cuvintele tale tandre, un pic artificiale/Uneori/Pentru tine/Pentru fetiţa care erai/Pentru cea care mai eşti şi acum deseori/Pentru trecutul tău, secretele tale/Pentru prinţii tăi fermecători dinainte”. Ce altceva şi-ar mai putea dori o femeie, decât o astfel de iubire, care îi este destinată numai ei, şi care este şi împărtăşită?... Pentru că refrenul este de un optimism fundamental, care inspiră fericire şi vitalitate: „A la vie, a l'amour/A nos nuits, a nos jours/A l'eternel retour de la chance/A l'enfant qui viendra/Qui nous ressemblera/Qui sera, a la fois, toi et moi...” – „Pentru viaţă, pentru dragoste/Pentru nopţile noastre, pentru zilele noastre/Pentru eterna întoarcere a şansei/Pentru copilul care va veni/Care ne va semăna/Care va fi, în acelaşi timp, tu şi eu...”. Şi când cântă Joe Dassin, parcă toată fericirea, bunătatea şi sinceritatea se reunesc în vocea caldă a unui bărbat care nu minte. Şi cum este el?... „A moi/A la follie dont tu es la raison/A mes coleres sans savoir pourquoi/A mes silences et a mes trahisons.../Quelquefois.../A moi/Au temps que j'ai passe a te chercher/Aux qualites dont tu te moques bien/Aux defauts que je t'ai cache/A mes idees de baladin...” – “Pentru mine/Pentru nebunia căreia tu îi eşti cauza/Pentru mânia mea fără motiv/Pentru tăcerile şi trădările mele…/Uneori…/Pentru mine/Pentru timpul pe care l-am petrecut căutându-te/Pentru calităţile mele de care tu îţi baţi joc uneori/Pentu defectele mele, pe care ţi le-am ascuns/Pentru ideile mele de hoinar…”. Vă invit cu căldură să reascultaţi această piesă ori de câte ori doriţi ca (încă) să mai speraţi. Fiindcă finalul necesită parcă o cupă de şampanie, dar nu una oarecare, ci una de nuntă: „A nous/Aux souvenirs que nous allons nous faire/A l'avenir et au present surtout/A la sante de cette vieille terre/Qui s'en fout.../A nous/A nos espoirs et a nos illusions/A notre prochain premier rendez-vous/A la santé de ces millions d'amoureux/Qui sont comme nous... – “Pentru noi/Pentru amintirile pe care ni le vom face/Pentru viitor, şi pentru prezent mai ales/Pentru sănătatea acestei bătrâne lumi/Căreia nu-i pasă.../Pentru noi/Pentru speranţele şi iluziile noastre/Pentru viitoarea noastră primă întâlnire/Pentru sănătatea acestor milioane de îndrăgostiţi/Care sunt ca şi noi...”. Şi povestea se repetă, în nesfârşitul ritm al Vieţii atât de unice şi irepetabile şi, totuşi, atât de eterne. Poveste care, fireşte, rămâne poveste, pentru că, poate doar religia şi arta pot oferi acea Iubire cu I mare, iubirea celor două jumătăţi de măr. Deşi nu vreau să vă dezamăgesc la final, realitatea este uneori crudă, însă e bine să credem în poveşti şi, cel puţin, suntem datoare/datori să luptăm până la capăt, atâta cât putem, pentru o poveste ca aceasta. Cu toate că viaţa nu l-a iertat nici pe Joe Dassin, care a fost căsătorit de două ori, a divorţat tot de două ori, şi-a pierdut un fiu şi s-a ales cu o depresie, şi s-a stins din viaţă (păcat!) la doar 42 de ani… C’est la vie!... Şi totuşi, piesa vrea să spună: trăiţi-vă viaţa şi iubiţi!...
Larisa-Magdalena Ionescu

Voi incepe pentru inceput cu o poezie de-a mea, in sperantza ca si voi imi veti scrie texte mai frumoase, si mai frumoase... :)) Astfel incat sa facem impreuna un blog si putin de viata, dar si (macar) putin cultural...

Tu esti mitul meu

Suntem ca doua mituri
Adam si Eva
Alpha si Omega
Paris si Elena
Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana
Tristan si Isolda
Romeo si Julieta
Unica si unicornul
A si B
Inceput si sfarsit
Muritor si etern
Romantica si clasica
povestea noastra de iubire.

Salut, prieteni! Va astept sa ne scriem aici povestile de viata, amintirile, si, de ce nu, textele literare (cele mai frumoase dintre ele) pe care le-am publicat, vrem sa le publicam sau, si mai bine, chiar le vom si publica... Poop!