în memoria unui bun prieten, Răzvan Gheorghe

Răzvane,
îţi simt mirosul sângelui tău
dinainte de a muri
vărsat pe pielea mea
şi nu mă spăl
ca să mai am ceva de la tine
parcă presimţeam că o să mori şi îmi era frică
dar am tot crezut că te pot salva şi ajuta să trăieşti
îţi aminteşti când ascultam Magic FM şi Guerilla
şi îmi spuneai că Magicul e prea soft, si ţie îţi place Guerilla?
şi când ţi-am spus că eu mă lupt pentru bine
şi ca Dumnezeu să-l învingă pe Satana
şi cred în eternitate şi o viaţă lungă pentru oameni
şi tu ai râs de mine,
dar îţi promit că nu mă las
şi că, deşi ironia sorţii a făcut ca tocmai tu să mori
eu o să mă lupt în continuare cu moartea până voi muri şi eu la rândul meu
şi o să ne întâlnim acolo sus şi o să vorbim iar,
sau când îmi spuneai să slăbesc
ca să nu mai fiu grasă şi frumoasă?
sau când ţi-am spus că vreau să fac un interviu cu Toto Cutugno
şi vreau să plec la Roma pentru asta,
şi tu m-ai întrebat ironic dacă nu e prea bătrân pentru mine?...
ori când mi-ai zis că viaţa asta a noastră e de kkt
şi tu crezi că şi eu mă droghez ca tine?
sau să mă feresc de episoadele deice?
Răzvane, nu, tu nu-ţi mai aminteşti,
fiindcă sufletul tău e în Ceruri, la Rai,
şi corpul va intra sub pământ,
tu nu vei mai fi
fiindcă ai murit,
dar eu,
eu toate
mi le voi aminti,
şi îţi mulţumesc, Răzvan,
că am învăţat de la tine
ce înseamnă să fii om bun calm şi educat
să ştii că am ţinut la tine
dar cred că nu suficient
şi am remuşcări
că n-am făcut ce aş fi putut, chiar tot,
ca să trăieşti
şi să-mi spui că ţii şi tu la mine
trăiesc şi plâng, Răzvane,
trăiesc şi plâng
te rog să mă ierţi, Răzvan,
şi Dumnezeu să te ierte!