aş vrea, să ştii, să mor
să cad de pe un nor
să uit că-mi este dor
să prind aripi, să zbor
s-ajung acolo-n rai
unde durere n-ai
unde sunt flori de mai
şi frunze, pomi şi cai
s-ajung la cer şi sfinţi
prin lacrimi mari, fierbinţi
să uit că tu mă minţi
şi că doar te alinţi
acolo cerul mare
mă va primi cu soare
şi Dumnezeu ce doare
îmi va lăsa odoare
aceşti oameni dragi mie
de pe pământ o mie
ce şi de n-oi fi vie
trăi-v-or veşnicie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu