Iubirea, de asemenea, nu ştie ce înseamnă interesul. De aceea Pavel ne povăţuieşte: "Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt". (I Corinteni, 10, 24). Iubirea nu ştie ce îseamnă nici invidia, căci cine iubeşte cu adevărat consideră binele aproapelui ca pe al său. Astfel iubirea, încet-încet, îl preschimbă pe om în înger. După ce îl scapă de mânie, de invidie şi de oricare altă patimă tiranic, îl scoate din starea naturală omenească şi-l aşează în starea îngereştii eliberări de patimi.
Cum se naşte însă dragostea în sufletul omului? Dragostea este rodul virtuţii. Dar şi iubirea, la rândul ei, dă naştere virtuţii. Şi iată cum se întâmplă asta: Cel virtuos nu alege banii în locul iubirii aproapelui său. Nu ţine minte răul. Nu este nedrept. Nu vorbeşte de rău. Pe toate le rabdă cu vitelie sufletească. Din aceasta provine iubirea. Fapul că din virtute se naşte dragpstea este arătat de cuvintele Domnului: "Din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multor se va răci". (Matei 24, 12).
Va urma
duminică, 3 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu